recunoaște complementele directe indirecte și prepoziționale din textele următoare și Menționează pentru fiecare Partea de vorbire prin care este exprimat
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
a). Deodata se opreste; încordeaza gâtul (c.d./exprimat prin substantiv comun; ce încordează?) și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuță se bucura și ea de frumusețea (c.p./ subst. comun; de ce se bucura?) și răcoarea (c.p/ subst.comun; de ce se bucura?) dimineții. Când l-a văzut (c.d/ pronume personal forma neaccentuată; pe cine a văzut?), biata broscuță a încremenit pe piciorușele (c.p./subst.comun; pe ce a încremenit?) de dinapoi; cu ochii mari deschiși cătă la cumplitul dușman (c.p/subst.comun; la cine cătă?). În spaima (c.p/subst.comun; în ce îl vede?) ei îl (c.d./pronume personal forma neaccentuată;pe cine vede?) vede uriaș cu capul atingând cerul (c.d./subst.comun; ce atingând?) pliscul lung larg să soarbă dintr-o dată balta (c.d./subst.comun; ce să soarbă?) și dimpreuna cu balta pe ea. (c.d./subst.comun; pe cine să soarbă?) Inima i (c.i./pronume personal forma neaccentuată; cui s-a oprit?) s-a oprit.
b). Mai târziu mama l-a (c.d/pronume personal forma neaccentuată; pe cine a luat?) luat cu ea (c.p/pronume personal; cu cine l-a luat?) la vânătoare. Îl (c.d./pronume personal; pe cine punea?) punea să meargă înaintea ei ca să îl (c.d/pronume personal) aibă tot timpul sub ochi, să-l (c.d./pronume personal forma neaccentuată) apere de primejdii.(c.p/subst.comun; de ce să-l apere?). După ce a sosit ziua polară, spre mirarea și spaima puiului de urs, ursoaica a pornit cu el (c.p/ pronume personal; cu cine a pornit?) la drum. Așa era menirea urșilor polari. Să călătorească pe sloiurile (c.p./ subst.comun; pe ce să călătorească?) de gheață plutitoare, să se oprească un timp unde era vânat din belsug - foci, morse, iepuri polari, pești - apoi să plece mai departe.
c). Profesorii ni (c.i./pronume personal forma neaccentuată) se schimbau de la un trimestru la altul din diferite motive pe care (c.d./pronume relativ) noi le (c.d/pronume personal forma neaccentuată) înțelegeam foarte puțin.
Și după primele noțiuni de la profesorii începură lecții (*lecții - subiect) din ce în ce mai grele.
Iar pe la începutul lui decembrie, odată cu primii fulgi de zăpadă, începură să pice și tezele (*tezele - subiect) una după atla.
A sosit și ziua (*ziua - subiect) tezei la română. Un singur subiect: O amintire din viață. M-am frământat vreun sfert de ora până să încep. Ce amintire să scriu, ca aveam atâtea și atâtea (c.d./locuțiune adverbială)? Am scris două pagini impresionante și pline de duioșie (c.p./subst.comun). Eram mulțumit de felul (c.p/subst.comun) în care facusem teza și de un lucru (c.p./ subst.comun) eram sigur: că o scrisem cât se poate de corect ca punctuație și ortografie.
*** c.p. - complement prepozițional ;
c.i. - complement indirect;
c.d. - complement direct