Redactati o compunere care sa cuprindă: narațiune descriere și dialog ! Va implor frumos!Am nevoie de ajutor!Dau 100 puncte,inima,fallow,recomandare,coroana doar ajutați-mă!
Răspunsuri la întrebare
Clipă de toamnă
Era o zi de toamnă, pe sus norii lunecau în valuri subțiri.
Mă așteptam să înceapă ploaia. Câteva vrăbiuțe zburau grăbite,
adăpostindu-se pe ramurile copacilor bătrâni, ce încă mai purtau,
cu sfială, câteva frunze. Mergeam greoi, după o zi de școală…
apăsătoare, o zi care părea că nu se mai sfârșește. Aproape de casă,
m-am oprit sub un castan și am cules de jos câteva castane lucioase.
Erau prețiose daruri ale toamnei !
Am plecat târșîindu-mi încet picioarele printre frunzele galben - portocalii,
pe alocuri roșietice. Priveam multele castane, căzute printre frunze, și le ocoleam cu fereală.
Deodată am zărit ceva strălucind, m-am aplecat și am ridicat,cu uimire,
un inel. Era un inel argintiu, cu sclipiri diafane, pierdute alene
în lumina săracă , strecurată de nori.
Am așezat repede cele trei castane din mâna stângă în buzunarul
lateral al ghiozdanului, apoi, cu ușoară tresărire, mi-am purtat degetul
inelar până aproape de inelul argintiu.
O mișcare simplă l-a fixat pe deget, și parcă era de-acolo, așa de
bine se potrivea...!
Mergeam și mai încet, privindu-l, gândindu-mă că sigur mi- fost trimis
de un înger.
O voce mă trezi la realitate: "Capul sus, fato ! "
Era coana Frusina, florăreasa, prietena de cafea a bunicii din partea mamei.
Așeza florile pe tarabă, după reguli stricte, de ea știute. Apoi, privindu-mă îndelung, adăugă:
"Să mergi mereu cu fruntea sus, draga mea, pentru că tinerețea este și va fi, pentru vecie, o promisiune de fericire ! "
I-am zâmbit, aș fi vrut să-i arăt inelul, dar am renunțat, pentru că era secretul meu, era darul pământului acoperit de frunze uscate, era o minune...
Și nu l-aș fi găsit niciodată, dac-aș fi mers întotdeauna cu fruntea sus.
Răspuns:
O zi din vacanța mare
A venit vacanța mare. Ma bucur foarte mult împreună cu fratele meu, ca am terminat școala. Chiar din prima zi de vacanță ne hotărâm sa plecăm pentru o luna de zile la bunici la țară. Odată ajunși la bunici bucuria revederi locurilor formase și pline de amintiri este mare. Pădurea din apropierea casei ne atrage foarte mult. Ne hotărâm sa mergem în pădure la strâns de bureți. Ajunși în pădure dam de un pui de căprioară rătăcit. Ne apropiem de el timizi, dar din primele momente observăm ca este rănit la un ipcior. Nu stăm prea mult pe gânduri și dăm telefon la domnul pădurar sa ne ajute.
- Bună ziua!
- Bună ziua!
-- Ce s-a întâmplat?
- Noi suntem în pădure, am găsit un pui de căprioară rănit! Ați putea să ne ajutați?
- Desigur!
- Unde sunteți?
- Noi suntem, aproape de canton!
- Acuma vin la voi! Răspunse domnul pădurar.
Domnul pădurar a venit foarte repede și ne-a ajutat. Ne-am bucurat foarte mult ca l-am ajutat pe puiul de căprioară.