Question

Redactati o compunere cu titlul 'Ramas bun d-na invatatoare 'incare sa prezentati:

Prima zi de scoala
Momente petrecute alaturi de clasa( fiecare an in parte)
Cu ce te-a ajutat ea
De ce e importanta pentru tine
Regretul despartirii ( cls 4)
Viitorul tau legat de ea.

Multumesc!

Answer 1

Uite ca a venit si ziua asta ! Ultima zi din clasa a 4-a. Imi amintesc cu drag prima zi de scoala.: Cand am intrat pe usa scolii,am vazut mii de copii cu flori in mana alaturi de parintii lor, multe femei ce imi zambeau,sincer eu nu aveam habar cine erau. Deodata se auzi o voce. "-Toti copii sa se grupeze pe clase " . M-am speriat. O voce parca se auzea din pereti.  Ma uitam imprejur,cand am vazut ca o femeie minunata se apropie de noi. Avea un glas minunat si un chip stralucitor. Ne-a soptit cu un glas bland : "- Buna copii,eu sunt doamna voastra invatatoare "
A trecut un timp si ne-am cunoscut. Au trecut chiar si ani. In fiecare an ne-am facut amintiri. In clasa intai stiu ca,de ziua doamnei noastre invatatoare i-am facut un desen pe tabla,nu prea frumos dar ea s-a bucurat enor. Assa am facut in fiecare an. M-a ajutat foarte mult ,fara ea nu cred ca reuseam sa fiu ce sunt astazi. Sunt un foarte bun elev. Ea este importanta pentru mine deoarece este cea mai speciala femeie din viata mea pe care am cunoscut-o. O iubim foarte mult. Imi pare rau ca terminam acum clasa a 4-a .  Va iubim, doamna invatatoare ! :*

Answer 2

       Noutate, zambete, lacrimi, ambitie, progres, daruire- asta au insemnat cei patru ani de scoala petrecuti alaturi de doamna invatatoare.
       Imi amintesc si acum marea de copii pe care am zarit-o in curtea scolii, cand am facut prima oara cunostinta cu uniforma de elev. Paseam sfioasa, strangand cu putere mana mamei, paseam catre ce avea sa fie, cea mai frumoasa intalnire de pana atunci.
       Doamna invatatoare ma astepta in pragul usii, privindu-ma cu emotie.                Chipul ei bland, ochii ce cautau inca de pe atunci, elevi buni, dornici sa invete si bratele deschise larg mi-au descretit fruntea si mi-au inseninat fata. 
       Cei patru ani au trecut pe nesimtite, parca, iar eu nu vreau sa le dau drumul atat de usor. Vreau sa astept clopotelul sa sune, sa port cu mandrie uniforma albastra, sa gasesc acelasi chip privindu-ma cu interes, din spatele catedrei.
         Multumirile nu sunt de ajuns pentru tot ajutorul pe care l-am primit, pentru usa ce mi-a fost deschisa si pentru cheia catre un viitor stralucit.
         Pasesc mai departe insetata de reusita, inarmata cu mult curaj si condusa de tot ce am invatat de la cea de-a doua mama- doamna invatatoare.
         O sa-mi fie dor- ma va ajuta sa infrunt noile provocari!