Question

redactați o compunere de 30 de rânduri în care să comentați din punct de vedere artistic poiezia Lacul de MihaiEminescu ​

Answer 1

Poezia “Lacul” scrisă de Mihai Eminescu este o creaţie lirică, ce tratează ca teme centrale natura și a iubirea. Ca specie lirică, aceasta poate fi considerată, un pastel cu elemente de idilă, în care se îmbină sentimentul dragostei pentru fiinţa iubită, cu admiraţia faţă de frumuseţile naturii.
Titlul reprezintă cheia de interpretare a textului. Astfel, prin utilizarea substantivului comun, simplu, “lacul”, deducem că se vor descrie, ca în orice operă literară lirică, emoții, stări, sentimente de admirație față de natură, a cărei componentă principală este” lacul codrilor albastru, încărcat cu flori de nufăr”. În lac se reflectă tainic luna și se poate observa barca ce ”tremură”, ”în cercuri albe”. Acestea sunt componente ale tabloului în care poetul își imaginează o posibilă întâlnire romantică, cu ființa îndrăgită. Natura este astfel, personificată și împărtășește trăirile, emoţiile și stările de spirit ale poetului. Poezia are ca titlu numele unui element al cadrului natural, lacul, deoarece imaginea acestuia predomină în peisaj, în raport cu celelalte elemente: luna, trestiile, luntrea, vântul, malurile, codrul. Din punct de vedere fonetic, observăm o armonie deosebită a poeziei, care este redată de muzicalitatea versurilor. Aceasta este realizată prin repetițiile fonetice, aliteraţie şi asonanţă (repetarea a sunetelor, a vocalelor/ a silabelor). Aliteraţiile din acest text liric, conţin repetarea silabei „să”(să sărim) şi a consoanei „s” (să scap). Asonanţele sunt realizate prin accentuarea vocalei „a”(unduioasa, apa).
Temele acestui text liric sunt natura și iubirea. Astfel, este exprimată dorinta tânărului poet de a-și întâlni ființa indrăgită pe un tărâm feeric, într-un cadru rustic natural, pe malul lacului „incărcat cu flori de nufăr” aflat îm mijlocul codrului. Din punct de vedere lexical, observăm utilizarea unor cuvinte specifice universului poetic eminescian, utilizate cu sens figurat, ce se concretizează la nivel stilistic, în procedee artistice. Inversiunea Lacul codrilor albastru reprezintă primul vers din poezie ce prezintă elementul central al tabloului de natură, care este sugerat incă din titlu. Personificările; “Ingânați de glas de ape”, ”lacul cutremură o barcă” , ”sub lumina blândei lune” sugerează implicarea afectivă a elementelor din cadrul natural în trăirile eului liric. Enumerațiile reprezintă prin imaginile de mișcare, posibilul scenariu a întâlnirii cuplului ideal; să sărim, să-mi scape, să cadă; Enumerația alcătuită din verbele la modul indicativ, timpul prezent, suspin și sufăr- sugerează zădărnicia visului pe care și l-a imaginat poetul și constituie tabloul final al acestei poezii. Epitetele cromatice: nuferi galbeni, cercuri albe, lacul albastru– descriu cadrul natural de vis, în care îndrăgostitul speră șă apară ființa iubită.
Mihai Eminescu este un text ce aparține genului liric și ca specie o idilă-pastel, întrucât întruneşte caracteristicile specifice acestui gen, fiind o operă literară scrisă în versuri, în care se descrie un tablou din natură, ce reprezintă cadrul posibil al unei iubiri ideale.