Redactati un eseu de 300-400 de cuvinte in care sa va exprimati opinia despre viziunea eminesciana asupra timpului si a spatiului din cadrul operei “Sărmanul Dionis”
Răspunsuri la întrebare
Noutatea incontestabilă a nuvelei "Sărmanul Dionis" constă în modul original în care Mihai Eminescu îmbină filozofia cu narațiunea fantastică și descrierea, transpunând prin intermediul monologului interior un orizont ce nu exista decât în puterea imaginației, inexplicabil și necontrolabil rațional.
Din punctul meu de vedere, viziunea emineșciană asupra timpului și a spațiului din cadrul operei "Sărmanul Dionis" pune în prim plan atât ființa umană atotștiutoare în urma procesului de inițiere, cât și dorința oamenilor de a avea acces la cunoașterea absolută.
În primul rând, nuvela conturează un personaj preocupat de promovarea unei reflectări subiective a lumii, oferind posibilitatea ca omul să se transpună în adâncimile sufletești. Acesta accentuează simultaneitatea lumilor și anulează linearitatea și consecutivitatea timpului și a spațiului, punând în valoare ideea că sufletul călătorește la infinit. Un bun exemplu ce susține acest argument este secvența "În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu, își spuse el, ele sunt numai în sufletul nostru" subliniază ideea că omul este atotputernic și poate să caute în sine împlinirea visului său. Este prin urmare, posibil ca, el să se poată mișca pe verticalele timpului, și de asemenea, să se deplaseze pe orizontalele spațiului prin intermediul procesului de inițiere.
În al doilea rând, setea și tentația de absolut, încercarea eșuată în limitele cunoașterii omenești prezintă tema nuvelei ca o sală de spectacole, acest șir de metafore și întrebări retorice sugerează existența unui regizor în spatele culiselor vieții și a oamenilor, a figuranților - care sunt în căutare de răspunsuri. Timpul și spațiul devin subiective, omul folosindu-le în nevoia lui de concretizare a dorinței de a se realiza și de a se cunoaște. De exemplu, structura "Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă...Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două lucruri care sunt ascunse în noi" pune în prim plan omul superior, dotat cu inteligență și sensibilitate deosebită, capabil să se înalțe spre cunoaștere absolută, dar conștient că absolutul este totuși de neatins. Cheia spre accesul la cunoașterea acestui nivel superior constă doar în identificarea sinelui, ideile filozofice ale timpului și al spațiului stând la baza înțelegerii acestora.
În concluzie, "Sărmanul Dionis", nuvelă cu fundamente filozofice scrisă de Mihai Eminescu, aduce ca aspecte principale în ceea privește timpul și spațiul - ființa umană atotputernică ca rezultat al inițierii și cea însetată de cunoașterea absolută.