Redactati un eseu de aproximativ 500 de cuvinte in care sa puneti in valoare jocul compozitional din Dupa melci de Ion Barbu
Răspunsuri la întrebare
Inca de la inceputuri, jocul a fost inradacinat in fiecare celula a omului, reprezentand un pilon al existentei umane.
In opinia mea, opera "Dupa melci" este de o originalitate sporita, incipitul si finalul punandu-se in valoare reciproc.
In primul rand, titlul este o cheie de descifrare a textului, "Dupa melci" conturand indirect tema operei si stand sub semnul ludicului. Se face referire la joaca copilului cu melcul, aceste 2 personaje fiind simbolice pentru intregul text. Prepozitia simpla "dupa" sugereaza caracterul alegoric, iar substantivul comun "melci" generealizeaza, indicand ca cele prezentate au caracter general-valabil. Incipitul propriu-zis are valoare de expozitiune intrucat se prezinta personajele si crompotoul. De exemplu, versurile "Ma brodisem sui hoinar" si "Numai eu rasar mai greu" prezinta mezinul in lumea copilariei, iar secventa "La un sfant prin Faurar" amplifica atmosfera de "Illo Tempore", sugerand nedeterminare, si "pe creasta", "prin luni" proiecteaza cadrul arhaic in care se petrece actiunea. Acesta este si simbolic-anticipativ pentru ca se prezinta in versuri ca "Eram mult mai prost pe-atunci" sau "Mai nauc, mai natarau" deschiderea unui univers de asteptare in care se prefigureaza o experienta decisiva care se va intampla.
In al doilea rand, finalul reprezinta partea finala a unui text. Acesta este deschis la nivel simbolic prin repetitia "Melc natang,/Melc natand.", inchis la nivelul actiunii datorita deznodamantului clar, evidentiandu-se efectele tragice ale jocului prin moartea melcului in versul "Din somn cum te-ai desfacut?/Ai crezut in vorba mea/ Prefacuta.. ea glumea" .Finalul este si simbolic, din cauza prezentei descantecului "Melc, melc/ Codobelc/ Ploua soare/ Prin faneturi si razore...", acesta avand valoare ritualica si reprezentand o forma de regresiune a copilului. Relatia dintre final si incipit este una de simetrie pentru ca este prezenta o atmosfera mitica atat in incipit, cat si in final. De exemplu, in incipit secventele "Dintr-atatia frati mai mari/ Unii mortii/ Altii plugari" se afla in plina concordanta cu secventa din final "L-am purtat/Leganat/L-am pus bine/Sus, in pod/Tot langa mine.", amplificandu-se atmosfera arhaica din cadrul casei parintesti din trecut. Simetria se realizeaza si din repetitia descentecului, "Melc natand, melc natand" aducand in prim plan restaurarea momentului dinaintea mortii melcului, copilul adresandu-i-se ca si cum inca ar mai fi fost viu.
In concluzie, Ion Barbu aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-o noutate izbitoare din punct de vedere al relatiei incipit-final.