Redactați un text de minim 1500 de cuvinte în care să descrieți casa părintească și universul familiei în contextul sărbătorilor de iarnă (realitate sau ficțiune). Folosiți, ca moduri de expunere, atât descrierea cât și dialogul.
Respectarea subiectului și cerințelor 6 puncte.
Logica ideilor 1 punct.
Respectarea ortografiei și punctuației 1 punct.
Originalitate și cursivitatea textului 1 punct.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sărbătorile de iarna reprezinta, pentru fiecare dintre noi câte ceva diferit. Pentru unii înseamnă cadouri, pentru alții distracție. Pentru mine, sarbatorile de iarna reprezinta momentul din an in care familia este tot ce am mai scump, în care realizez cat de mult înseamnă pentru mine și cât de mult contează prezența lor în viața mea.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au conturat aceasta perioada prin colinde, brad impodobit si mancare traditionala romaneasca. Din punctul meu de vedere, toate acestea nu se pot găsi decât în sanul familiei, mai exact sub acoperisul casei părintești. Ei bine, aceasta este insasi sarbatoarea, sarbatoarea noastra, a oamenilor care au locuit in ea atat de mult timp, a oamenilor care au animat-o și i-au dat viața și au facut-o atat de frumoasă. Pentru mine, în general, casa parinteasca este locul unde s-au intamplat toate lucrurile importante care m-au făcut ceea ce sunt astăzi. Acolo am făcut primii pași, am ascultat primele cantece de leagan pe care mama mi le canta cu atata dragoste, acolo am mancat primele prajituri atat de delicioase făcute de mâinile grijulii ale bunicii mele, acolo mi-am format caracterul, mi-am dat seama de lucrurile pe care mi le doresc in viata, într-un cuvant, acolo m-am format ca om. Însă, mai mult decat atat, casa parinteasca înseamnă pentru mine insasi copilăria.
În perioada Crăciunului, casa părintească ia parcă dimensiuni uriașe, mă acoperă cu toata dragostea pe care o poate cuprinde si ma face sa simt cu adevărat spiritul acestei sărbători atat de luminate. Acolo, în fiecare an, mă descopăr pe mine din ce în ce mai mult, dar descopăr, pe an ce trece, că nimic în lume nu este mai frumos și mai sacru decat casa copilăriei mele.
Mirosul de portocale imbibat cu cel al cozonacilor te învăluie încă de la pătrunderea în casa. Pe cat inaintezi, simți căldura dogoritoare a sobei, care a adapostit, de zeci de ani, povesti nemaiauzite de nimeni. În bucatarie, în fiecare an, este bunica, împreună cu mama, care pregătesc cu dragostea lor necondiționată, dar și cu priceperea unor bucatarese de excepție, bucatele alese pe care, în ziua de Crăciun, le așezăm cu drag pe masa. Tata este afara, împreună cu bunicul, tăind lemnele de care avem nevoie pentru a aprinde focul, povestind și razand cu gura până la urechi. Incet-incet se innopteaza, iar din cer încep sa cada fulgi mari de zăpadă care îmi duc sufletul in cele mai înalte locuri posibile: pe culmile fericirii.
De cand eram copil, mama îmi spunea:
-Ai grija de inima ta și încearca sa pastrezi mereu frumusetea copilariei în suflet. Candva, o sa cresti si nu vei simți aceeași bucurie atunci cand ți se intampla lucruri mărunte, dar însemnate.
Eu nu o credeam, și îmi doream sa cresc cat mai repede, sa simt fiorii adolescenței și, mai apoi, a maturității. Acum, dupa atatia ani, mai simt copilăria pura doar de Crăciun, cand se strange toata familia acasă la noi, la adevărata casa, unde-am crescut și am simțit pentru prima oară bucuria.
Chiar daca nu mai sunt un copil, inca ma bucur din plin de mirosul de brad proaspăt tăiat și adus în casa pentru a fi împodobit. Nu-mi pot imagina un Craciun fără bradul înalt amplasat în colțul camerei, iar la polul opus soba, cu focul mistuitor care îmi distruge și ultimele ganduri de adolescent care îmi dăinuiesc prin minte. Trosnetul lemnelor mă duce într-o lume unde sunt iarasi copil, unde simt iarasi fericirea absoluta cand observ ca Mos Crăciun nu m-a uitat nici anul acesta.
Continuarea o voi scrie in urmatorul raspuns, pentru ca nu-mi permite spatiul.