Question

Redacteaza , in 150-250 de cuvinte, o scurta compunere in care sa prezinti o intamplare reala sau imaginara petrecuta langa un lac.
In compunerea ta, trebuie :
-sa relatezi i intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor
-sa precizezi doua elemente ale cadrului spatio-temporal
-sa ai un continut adecvat cerintei
-sa respecti precizarea privind numarul de cuvinte !
Multumesc !

Answer 1

La lac

Anul trecut, în vară, pe neaşteptate, părinții mei m-au anunțat că ar fi o idee bună să vizităm lacul Limanul Razim, sau cum i se mai spune, Limanul Razelm.
   Aşadar, la amiază am luat următorul tren spre Tulcea. Mama era încântată. Semnificația acestei călătorii era împlinirea a 15 ani de când părinții mei s-au cunoscut. Voiau să revadă locul unde şi-au întâlnit privirile prima dată, locul unde s-au îndrăgostit cu adevărat şi au avut prima întâlnire. Ajunseserăm. Ne-am lăsat bagajele la hotel, am luat masa şi ne-am gândit că ar fi o idee bună să mergem acum la lac. Dacă eu eram nerăbdător/nerăbdătoare să văd lacul, mama avea rețineri, şi se străduia ca lacrimile de fericire să nu-i atingă obrajii roşii. Tata era la fel de mişcat emoțional de această ieşire, şi oricât ar fi încercat să-şi ascundă sentimentele, iubirea pentru mama era mai presus de orgoliul şi mândria lui.
   Totul era viu la lac. Simțeam adierea vântului. Aerul curat şi mireasma de natură. Păsări zburau în depărtate, broaştele cântau într-o limbă doar de ele ştiută. Eram convins/ă că aici era o bucată desprinsă din divinitate. Am închis ochii şi m-am lăsat purtat/ă de imaginație. Un om atât de mic ca mine se bucura de infinitul din jurul său.
   Mă simțeam mai viu/vie ca oricând. Soarele apunea, cerul având o culoare roşiatică-rozalie. O cromatică de culori ce îmi învăluia mințile. Iubeam. Iubeam fiecare vietate care lupta pentru a supraviețui. Iubeam miciile libelule, colorate, zburând deasupra apei. Iubeam broaştele, muzica lor, pleoşcăitul atunci când săreau în apă. Iubeam păsările ce se aşezau deja la cuiburile lor. Mă iubeam pe mine însumi/însămi că sunt aici. Îmi iubeam părinții că sunt aici, cu mine. Acolo, am învățat ce este iubirea.
   Soarele apunea, şi am realizat asta deabea după ce am simțit mâna tatălui pe umărul meu. Am rămas ca neclintiți, admirând tabloul din-prejurul nostru. Nu era nevoie de cuvinte pentru a ne exprima sentimentele. De la oraşul plin de praf, zgomot şi agitație, locul unde ne aflam acum era raiul. Nici măcar nu aş putea compara ceea ce oamenii au distrus cu ceea ce divinitatea ne-a oferit. Ar fi prea crud.