Redacteaza in 150-300 cuvinte ,o compunere in care sa prezinti o intamplare reala sau imaginara petrecuta la mare
dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
5
Cum canta marea
E o seara frumoasa de august. Sunt in vacanta, la mare. Soarele fierbinte a apus, lăsand loc unui cer întunecat, ce se oglindește în mare. In infinitul albastru se aprind licariri zanatice. Ici si colo pe luciul apei tremura stropi de lumina. Luna-si picura argintul peste lume.
Ascultand cîntecul mării îmi dau seama că există un mare secret, o poveste misterioasă, care se ascunde in spatele acestui cîntec. Valurile inspumegate alearga ca turbate pe apa. Aproape de mal incep sa se topeasca, sa se desumfle. Apoi, cu ultimele puteri, se arunca pe nisip fosnind surd. Parca vor sa acopere tot uscatul, dar sunt trase inapoi de un arc imaginar.
Vasul „Speranţa” alunecă lin pe creştetul valurilor ce se izbesc de stânci, lăsând în urmă o cărare de spumă verzuie. Dintr-o data la câţiva metri de bordul vaporasului apare o femeie, având jumătate de corp deasupra apei. Este o sirenă de o mare frumuseţe. Cu părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, scoate mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată.
Cu ţipete de bucurie sirena se scufunda, de cateva ori, în apă pentru a apărea apoi în spatele navei, dupa care dispare definitiv in adancul marii.
Un val rece care mi-a atins piciorul cu un clipocit stins mi-a amintit ca trebuie sa plec.
Plec cu un zambet pe buze si fermecata de imaginea si cantecul marii.
E o seara frumoasa de august. Sunt in vacanta, la mare. Soarele fierbinte a apus, lăsand loc unui cer întunecat, ce se oglindește în mare. In infinitul albastru se aprind licariri zanatice. Ici si colo pe luciul apei tremura stropi de lumina. Luna-si picura argintul peste lume.
Ascultand cîntecul mării îmi dau seama că există un mare secret, o poveste misterioasă, care se ascunde in spatele acestui cîntec. Valurile inspumegate alearga ca turbate pe apa. Aproape de mal incep sa se topeasca, sa se desumfle. Apoi, cu ultimele puteri, se arunca pe nisip fosnind surd. Parca vor sa acopere tot uscatul, dar sunt trase inapoi de un arc imaginar.
Vasul „Speranţa” alunecă lin pe creştetul valurilor ce se izbesc de stânci, lăsând în urmă o cărare de spumă verzuie. Dintr-o data la câţiva metri de bordul vaporasului apare o femeie, având jumătate de corp deasupra apei. Este o sirenă de o mare frumuseţe. Cu părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, scoate mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată.
Cu ţipete de bucurie sirena se scufunda, de cateva ori, în apă pentru a apărea apoi în spatele navei, dupa care dispare definitiv in adancul marii.
Un val rece care mi-a atins piciorul cu un clipocit stins mi-a amintit ca trebuie sa plec.
Plec cu un zambet pe buze si fermecata de imaginea si cantecul marii.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Arte,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă