Redacteaza , in o suta cinci zeci - doua sute cincizeci de cuvinte , o naratiune in care sa prezinti o intamplare reala sau imaginara pertecuta in orasul tau preferat. In compunerea ta , trebuie: - sa relatezi o intamplare, respectand succesiunea logica a evenimentelor ; - sa precizezi doua elemente ale contextului spatio-temporal ; - sa ai un continut adecvat cerintei ; - sa respecti precizarea privind numarul de cuvinte . REPEDEEE VA ROG DAU COROANA SI MULTUMESC .
Răspunsuri la întrebare
Orașul meu preferat este Tismana. Așezat la poalele muntelui este un oraș oxigenat. Îmi place nespus de mult peisajul de la munte. Parfumul brazilor mă îmbată și-mi dă o senzație de calm și stăpânire de sine. De aceea, când Ionel, Gigel și Dorel prietenii mei cei mai buni,m-au întrebat dacă vreau să mă înscriu pentru o excursie la Mănăstirea Tismana cea mai veche construcție monahală din Țara Românească încă funcțională, nu am ezitat nicio clipă.Ajunși la mănăstire, am fost întâmpinați de o maică. Dumneaei ne-a ghidat de-a lungul vizitei explicând cu detalii fiecare încăpere și obiect sfânt.După vizita interioară, ni s-a explicat cum a fost ales locul construirii și dispunerea camerelor. După care , maica a început să povestească o întâmplare care mi-a atras atenția în mod deosebit.Am ciulit urechile.Sus pe stânca de deasupra peșterii, se zărea o mică intrare în munte. Era cam la 150 de metri de sol.Maica ne-a povestit că un haiduc renumit, căruia din nefericire i-am uitat numele, fiind urmărit de poteră, s- ascuns acolo cu tot tezaurul lui. Dânsa a mai afirmat că tezaurul poate este și acum acolo, dar nimeni nu a îndrăznit să intre încă în acea grotă.
După masă, am avut la dispoziție o oră să facem ce vrem înainte de a pleca acasă. I-am chemat pe Gigel, Dorel și ionel deoparte și le-am propus să intrăm în grota haiducului să luam tezaurul. Ionel m-a tratat de nebun, dar ceilalți au zis că nu e imposibil.Atunci am pus la cale expediția. Grota fiind deasupra de-a dreptul la verticală, era imposibilă cățărarea.Erau înrădăcinați pe ea câțiva copaci dar prea jos.Deasupra ei era o teșitură care se pierdea în pădurea muntelui. Atunci am propus să dăm ocol și în loc să ne cățărăm, vom coborî.În partea de vest a mănăstirii erau lucrări de restaurare. Pentru a evita orice accident, muncitorii puseseră jur împrejur niște frânghii de protecție a șantierului.Norocul nostru! Gigel și Ionel au fost desemnați să ia una din frânghii. Iată-ne porniți la marea aventură! După două ore de urcuș greoi, am ajuns la vreo 5 metri deasupra peșterii. Priveliștea era amețitoare de acolo de sus. Trebuia să coborâm cu frnghia. Dorel a propus să coboare doar unul din noi că e periculos, iar ceilalți să țină bine de frânghie. Zis și făcut! Dar nimeni nu s-a propus. Ionel avu o idee luată din filme : să se tragă la sorți cu surcelele. Rupse patru surcele pe care le ajustă la mărimi diferite și ne puse să alegem. Eu am avut " norocul " să fiu fericitul ales. Mă legară de mijloc cu funia și începui să plutesc deasupra peșterii.Mă coborâseră o jumătate de metru când deodată, dintr-un tufiș, țâșni un iepuraș fricos, care în fuga lui se lovi de Gigel. Acesta aluncă și căzu dezechilibrând pe ceilalți care din reflexul de a se sprijini de ceva, scăpară funia de care eram legat. Căzui în zbor liber urlând. Noroc că primul copac implantat în stâncă era destul de stufos și-mi atenuaă căderea. Rămăsăi agățat de o ramură mai groasă și bineînțeles leșinai.Fârtaţii mei se îngroziră. În mai puțin de o jumătate de oră cobărâră panta muntelui și dădură alarma. A trebuit intervenția vânătorilor de munte pentru a mă salva. Cât despre tezaurul haiducului, s-ar putea să fie încă acolo. Dacă considerați că merită, vă puteți duce și verifica!