Redacteaza o comp de 150 -300 de cuvinte in care sa prezinti o întamplare în timpul unei calatori in timp
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
O buclă în timp
Era Luna Plină.Priveam în sus și aveam senzația că dacă m-aș mișca puțin,aș cădea direct in cerul imens și plin de miliarde de stele.
Gândul mi-a venit la bunicul meu,cel care imi povestea atâtea lucruri despre lumea de dincolo de atmosferă.Îl întrebam curioasă de unde știa el toate acestea.De fiecare dată iși apuca lănțișorul cu semiluna,învartindu-l in gurul gâtului,zâmbind.Îmi povestea cum profesorul lui îi aduna pe elevi după ore,explicăndu-le cum funcționează Universul.
Cu gândul în altă parte,n-am observat ca Luna nu mai era in câmpul meu vizual.Sa fi venit deja dimineața ?De fapt,nici stele nu mai erau.Era o negură totală.Simțeam ca pot fi oriunde vreau,că nu mai exista nici timp,nici spațiu.Întregul meu corp era absorbit de un gol negru,imens.
Dintr-odata,o dâră de lumina se apropia de mine,devenind din ce in ce mai mare.Să fi ajuns oare la capătul "tunelului" ?Puteam să vad și niște oameni,o tablă pe care erau înșiruite niste formule ciudate.Da,mă aflam pe Pământ.Dar unde?
Cineva mă împingea de la spate,iar în fața mea se holbau câțiva copii.Mi-am dat seama că le cunoșteam dialectul,fiindcă am înțeles că se vorbea despre călatoria în timp,iar pe tablă cu majuscule: "GĂURILE NEGRE".Acel "cineva" m-a prezentat clasei ca fiind "un urmaș al rasei umane de azi".Un copil m-a întrebat cum de am ajuns acolo.Mi-am dat seama că îl cunoșteam.Dintr-o poza veche,alb-negru.S-a apropiat de mine,mirat.Purta la gât un lănțișor de argint,cu o semiluna.Am început să țip.Chiar în acel moment m-am afundat din nou în întuneric,departându-mă de acel copil.S-a terminat.
Acum vedeam doar Luna,care nu se mișcase aproape deloc.A venit lângă mine mama,îmbrățișându-mă și spunându-mi să intru în casă,la căldură.Acolo mă priveau ai mei mirați,întrebându-se de ce am țipat la o oră atât de târzie.
Era Luna Plină.Priveam în sus și aveam senzația că dacă m-aș mișca puțin,aș cădea direct in cerul imens și plin de miliarde de stele.
Gândul mi-a venit la bunicul meu,cel care imi povestea atâtea lucruri despre lumea de dincolo de atmosferă.Îl întrebam curioasă de unde știa el toate acestea.De fiecare dată iși apuca lănțișorul cu semiluna,învartindu-l in gurul gâtului,zâmbind.Îmi povestea cum profesorul lui îi aduna pe elevi după ore,explicăndu-le cum funcționează Universul.
Cu gândul în altă parte,n-am observat ca Luna nu mai era in câmpul meu vizual.Sa fi venit deja dimineața ?De fapt,nici stele nu mai erau.Era o negură totală.Simțeam ca pot fi oriunde vreau,că nu mai exista nici timp,nici spațiu.Întregul meu corp era absorbit de un gol negru,imens.
Dintr-odata,o dâră de lumina se apropia de mine,devenind din ce in ce mai mare.Să fi ajuns oare la capătul "tunelului" ?Puteam să vad și niște oameni,o tablă pe care erau înșiruite niste formule ciudate.Da,mă aflam pe Pământ.Dar unde?
Cineva mă împingea de la spate,iar în fața mea se holbau câțiva copii.Mi-am dat seama că le cunoșteam dialectul,fiindcă am înțeles că se vorbea despre călatoria în timp,iar pe tablă cu majuscule: "GĂURILE NEGRE".Acel "cineva" m-a prezentat clasei ca fiind "un urmaș al rasei umane de azi".Un copil m-a întrebat cum de am ajuns acolo.Mi-am dat seama că îl cunoșteam.Dintr-o poza veche,alb-negru.S-a apropiat de mine,mirat.Purta la gât un lănțișor de argint,cu o semiluna.Am început să țip.Chiar în acel moment m-am afundat din nou în întuneric,departându-mă de acel copil.S-a terminat.
Acum vedeam doar Luna,care nu se mișcase aproape deloc.A venit lângă mine mama,îmbrățișându-mă și spunându-mi să intru în casă,la căldură.Acolo mă priveau ai mei mirați,întrebându-se de ce am țipat la o oră atât de târzie.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă