Redacteaza o compunere (150-350 de cuvinte) in care sa prezinti o intamplare petrecuta intr-o tabara la munte.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
10
Aerul rece si proaspat ma imbata de bucurie, amortindu-mi frica groaznica pe care o aveam cand priveam in jos.Eram pe marginea lata a unui munte, o carare facuta de timp si mister.Desii nu-mi era comod sa ma gandesc ca sunt la 600 de m deasupra pamantului, inca urcand, curiozitatea nestavilita ma impingea in fruntea micului meu grupusor hiperactiv:familia mea.
Cautand cu privirea, undeva inspre cer, varful muntelui, nu am bagat de seama ca ma indepartam de portiunea sigura a cararusei.Urmaream norii aglomerati, ce se stingeau undeva deasupra capetelor brazilor, ce se imbulzeau intr-o adunatura incolacita de soapte inmiresmate.Mirosul conurilor si a sevei imi patrunsera adanc intre ganduri, indepartandu-ma de orice temere.Deodata, pamantul mi se surpa sub unul dintre picioare, aruncandu-ma in prapastie.Pentru un moment timpul se oprii brusc spunandu-mi ca nu e reala intamplarea.Am deschis ochii si mijindu-i socata, mi-am dat seama ca chiar se intampla.Am inceput sa ma agit, primul impuls fiind sa intru cu totul in panica, apoi un gand salvator ma trezii: ,,Voi murii daca nu ma prind de ceva." Am ridicat mana instinctiv, prinzandu-ma de ceva zdrenturos, acel obiect catapultandu-ma in neaua imaculata.Inlemnisem.M-am ridicat.M-am uitat in stanga, in dreapta...nici tipenie de om.Am crezut ca am murit.Am verificat:respiram...abdomenul miscandu-se socat, incercand sa acapareze cat mai mult aer.Totul parea normal.M-am uitata in sus si mi-am dat seama ca am reusit sa ma prind de o creanga ce imi amortiza brusc caderea.Atunci o durere cumplita ma cuprinse.Mana:lovita si sangeranda imi atarna greu de brat.Am lasat in urma acea priveliste ametitoare, strigandu-mi parintii.Un zgomot din spate imi atrase atentia, erau ei, inmarmuriti de frica si bucurie,vazandu-ma in viata.
Ne-am urcat toti in Jeep-ul ce ne astepta, zbughind-o usurati inspre spital, nerenuntand la escaladarea muntelui; aceasta, urmand desigur, dupa ce ma vindecam.
Cautand cu privirea, undeva inspre cer, varful muntelui, nu am bagat de seama ca ma indepartam de portiunea sigura a cararusei.Urmaream norii aglomerati, ce se stingeau undeva deasupra capetelor brazilor, ce se imbulzeau intr-o adunatura incolacita de soapte inmiresmate.Mirosul conurilor si a sevei imi patrunsera adanc intre ganduri, indepartandu-ma de orice temere.Deodata, pamantul mi se surpa sub unul dintre picioare, aruncandu-ma in prapastie.Pentru un moment timpul se oprii brusc spunandu-mi ca nu e reala intamplarea.Am deschis ochii si mijindu-i socata, mi-am dat seama ca chiar se intampla.Am inceput sa ma agit, primul impuls fiind sa intru cu totul in panica, apoi un gand salvator ma trezii: ,,Voi murii daca nu ma prind de ceva." Am ridicat mana instinctiv, prinzandu-ma de ceva zdrenturos, acel obiect catapultandu-ma in neaua imaculata.Inlemnisem.M-am ridicat.M-am uitat in stanga, in dreapta...nici tipenie de om.Am crezut ca am murit.Am verificat:respiram...abdomenul miscandu-se socat, incercand sa acapareze cat mai mult aer.Totul parea normal.M-am uitata in sus si mi-am dat seama ca am reusit sa ma prind de o creanga ce imi amortiza brusc caderea.Atunci o durere cumplita ma cuprinse.Mana:lovita si sangeranda imi atarna greu de brat.Am lasat in urma acea priveliste ametitoare, strigandu-mi parintii.Un zgomot din spate imi atrase atentia, erau ei, inmarmuriti de frica si bucurie,vazandu-ma in viata.
Ne-am urcat toti in Jeep-ul ce ne astepta, zbughind-o usurati inspre spital, nerenuntand la escaladarea muntelui; aceasta, urmand desigur, dupa ce ma vindecam.
Alte întrebări interesante
Informatică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Ed. tehnologică,
9 ani în urmă