Redacteaza o compunere cu titlul ,,Grădina fantastică" de 25-30 de randuri.
VA ROG, CAT SE POATE DE RAPID
Răspunsuri la întrebare
Gradina Fantastica .
Era vară iar eu împreună cu prietenii mei am plecat în vizită la o casa veche de peste 100 de ani .
Pe drum Andrei se tot uita pe harta ,să vadă dacă drumul e corect ."Am ajuns " a strigat Maria . Într-adevăr ,ajunsesem la casa părăsită din satul vecin .Când am intrat nimic important nu am văzut .Până când Gabriel a văzut o ușă spre gradina din spatele casei . Gradina părea atât de ordonata și îngrijită .Zici că era scoasă dintr-o carte .Când ne-am apropiat de poarta spre intrarea in gradina ,am auzit niste sunete .Maria și Iulia au început să urle ,și ne spuneau sa placam cat mai repede de acolo .Dar curiozitatea mea devenea din ce in ce mai mare .Când ne-am întors ,toată grădina se transformase într-un labirint care părea fara sfârșire . O melodie se auzea ,iar noi ne-am decis să o urmam .Floriile deveneau din ce in ce mai colorate,parca prindeau viața .Am început sa ne agitam atunci când am auzit că melodia era foarte aproape ."Cred că am ajuns la final " a zis Andreea .Așa era ,ajunsesem la capătul labirintului.Dar totuși nu vedeam nici o sursa din care sa vina vre-o melodie .Am început sa ne îndepărtăm de către labirint.Iar melodia părea că venea din spatele nostru .Era ceva foarte fermecat și magic .
De atunci mereu mă întreb cum de gradina era una așa îngrijită ,și de unde venea melodia .
Răspuns:
Gradina fantastica
Era o seara petrecuta în familie, după o zi plina de lucru și treburi grele. Eu citeam o carte care ma atrăgea- mi se părea interesanta, pe canapeaua mare și spațioasă din living. Dintr o data ma cuprinsese un somn adânc, încât nu mai puteam deschide ochii ca să mai continui cu citirea cărții. Mi se descris în fata ochilor un vis atât dr minunat și plăcut. Parca era o realitate extraordinara. Era o gradina împodobită cu flori multicolore și frunze de toate culorile cafenii ale toamnei. Iepurașii, furnicutele și șoriceii vorbeau graiul omenesc și discutau toți la o masa mare și rotunda, făcând un plan cam cum o sa și păstreze averile și merindele pe vreme de iarna, când frigul și gerul aveau sa se arate. De odată o iepurică m a zărit și a venit carte mine :
- Salutare, Fica Evei! mi a spus ea armonios. Dar, eu ma întrebam de ce mă numise fiica Evei.
- de ce ma numești fiica Evei? Am întrebat o eu curios.
- deoarece ești om, și ești de asemenea o fetita, de aceea te numești fiica Evei.
- unde sunt eu acum? Am întrebat eu.
- ești în Gradina Fantastica a Micilor Vietăți, spuse iepurica aratandu și sabia ce era în teaca. Apropo, cum de ai ajuns aici? Întreba în continuare ea.
Nici nu apucasem sa i răspund, ca auzeam de undeva strigate puternice "Mami, e ora cinei! Trezește te!" era vocea mamei care ma trezea pentru a servi cina.
Deși visul a fost scurt am putut simți cum trăiam realitatea pe acele tărâmuri spectaculoase.
Sper ca te am ajutat!