Redacteaza o compunere de 10-15 randuri in care sa demonstrezi ca fragmentul citat apartine eului epic textul Scormon dau 98 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Fragmentul citat aparţine genului epic, gen literar ce se caracterizează prin exprimarea indirectă a gândurilor, ideilor şi sentimentelor autorului, prin intermediul acţiunii şi al personajelor.
Un prim argument îl constituie faptul că se prezintă o succesiune de întâmplări în ordine logică, acţiunea fiind plasată înr-un anumit cadru spaţio-temporal (de-a lungul gardului ,pe mijlocul uliței, piatra de lângă portiță, trei ani vor fi la toamnă de când l-au dus în cătănie). Sanda urzeşte pânză de-a lungul gardului şi observă că se apropie rapid de ea un câine. Se spereie şi ţipă “încremenită de spaimă, cu fața albă ca fagurele și cu ochii ațintiți la câine.”. Acesta se târăşte până în apropierea fetei. Sanda îşi revine şi îşi dă deama că îl cunoaşte pe câine, pe Scormon. Acesta sare bucuros pe fata care întreabă de stăpânâul său, Pascu. Acesta a plecat de trei ani în cătănie şi nu s-a mai întors. Nu mai este nicio veste de la el şi se pot întâmpla diverse lucruri în cătănie. Îi mângâie şi îi oferă mâncare, fiind marcată de starea lui Scormon.
În al doilea rând, faptele sunt puse pe seama unor personaje: Sanda şi Scormon, câinele, personajul principal fiind Sanda. În realizarea portretului acestuia autorul foloseşte atât mijloacele caracterizării directe, cât şi cele ale caracterizării indirecte, evidentiindu-i câteva trăsături esenţiale: este harnică deoarece urzeşte pânză, iubeşte animalele, ca dovadă se îngrijorează pentru câine că a slăbit, îl mângâie şi se înduioşeză auzindu-l cum latră. Mai mult, este mulţumită că Scormon începe să mănânce.
Un alt argument îl constituie folosirea naraţiunii ca mod de expunere predominant, întâmplările fiind relatate dintr-o perspectivă obiectivă, de un narator care nu este implicat în acţiune.
Ca în orice operă epică, naraţiunea se îmbină armonios cu descrierea şi dialogul.Descrierea are rolul de a portretiza personajele(un câine flocan, cu fața albă ca fagurele) şi de a contura spaţiul şi timpul acţiunii, în timp ce dialogul dinamizează acţiunea, devenind, totodată, un mijloc de caracterizare a personajelor.( - Scormon! tu n-ai stăpân!; — Bietul câine! cum urlă!)
Având în vedere toate aceste aspecte menţionate anterior, putem afirma că textul citat este o operă epică