Redactează o compunere de 10 rînduri pe tema: rolul adjectivelor într-o descriere (de natură, de portret)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
*mi-a luat ceva timp să aleg un anume subiect*
Încă de când m-am născut, știu că am fost îngrijit și păzit. Încă de când m-am născut, știu că am fost iubit. Încă de când m-am născut, am avut un înger lângă mine. Acel înger poartă numele de „mamă”.
Mereu când mă gândesc la ea, în minte mi se formează o imagine cu ea. Cu zâmbetul ei angelic, cu părul ei scurt, negru ca abanosul, cu ochii ei căprui... nimeni nu ar putea să o înlocuiască (poți să mai schimbi și să spui despre însușirile fizice ale mamei tale; eventual, pune multe epitete).
Mereu am văzut-o ca fiind un înger în secret. Mereu m-a dus pe calea cea bună, deși probabil nu am vrut. Deși eram la un pas de a cădea în prăastie, mâna ei divină mă ridica, și mă aducea înapoi pe drumul cel bun. Deși eram obraznic și fîăceam lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac, ea îmi zâmbea și îmi vorbea frumos. Glasul ei cristalin era o adiere pentru urechile mele delicate. Ca prin magie, o singură vorbă de a ei mă curăța de toate păcatele. Deși m-am supărat pe ea de multe ori, nu puteam sta astfel mult timp. O iubeam prea tare pentru a o urî.
Mereu a fost bună cu bine, mereu mi-a zâmbit... Până și în momentele de răscruce... îmi spunea că „totul va fi bine”. Și o credeam. Atât de puternică era magia ei.
O iubesc mai mult decât orice pe lumea asta, dar ea mă iubesște și mai mult. Fără ea, oare unde aș fi fost?
Încă de când m-am născut, știu că am fost îngrijit și păzit. Încă de când m-am născut, știu că am fost iubit. Încă de când m-am născut, am avut un înger lângă mine. Acel înger poartă numele de „mamă”.
Mereu când mă gândesc la ea, în minte mi se formează o imagine cu ea. Cu zâmbetul ei angelic, cu părul ei scurt, negru ca abanosul, cu ochii ei căprui... nimeni nu ar putea să o înlocuiască (poți să mai schimbi și să spui despre însușirile fizice ale mamei tale; eventual, pune multe epitete).
Mereu am văzut-o ca fiind un înger în secret. Mereu m-a dus pe calea cea bună, deși probabil nu am vrut. Deși eram la un pas de a cădea în prăastie, mâna ei divină mă ridica, și mă aducea înapoi pe drumul cel bun. Deși eram obraznic și fîăceam lucruri pe care nu ar fi trebuit să le fac, ea îmi zâmbea și îmi vorbea frumos. Glasul ei cristalin era o adiere pentru urechile mele delicate. Ca prin magie, o singură vorbă de a ei mă curăța de toate păcatele. Deși m-am supărat pe ea de multe ori, nu puteam sta astfel mult timp. O iubeam prea tare pentru a o urî.
Mereu a fost bună cu bine, mereu mi-a zâmbit... Până și în momentele de răscruce... îmi spunea că „totul va fi bine”. Și o credeam. Atât de puternică era magia ei.
O iubesc mai mult decât orice pe lumea asta, dar ea mă iubesște și mai mult. Fără ea, oare unde aș fi fost?
Tycoon:
Mulțumesc mult!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă