Redacteaza o compunere de 150-300 de cuvinte,in care sa prezinti o intamplare petrecuta in timpul unei zile de vacanta de vara.
Răspunsuri la întrebare
____________________
∅ E o zi însorită de vara .
∅ Caldura copleșitoare ne duce cu gândul la ochiul de apa din fundul grădinii lui moș Ion . Dar cum să ajungem acolo ? Mosul sta mereu la pândă pentru că are un cireș cu cireșe amărui , bune de făcut dulceață , după care toți ne dădeam în vant .
∅ Ionel , cel mai mare si mai copt la minte dintre noi , vine cu ideea să dea drumul la găinile moșului si când le va căuta moș Ion , noi să ne furisam în grădină să mâncăm cireșe si apoi sa ne scăldăm puțin în balta din care se adapa Joiana , vaca bătrânului .
∅ Mă asigur că totul e bine pus la punct si începem treaba . Îl trimitem pe Costel să deschidă poarta . Noi în timpul acesta stăteam cuminți și urmăream cum ies găinile si ce va face mosul când va observa . Cum se tot învârtea el după treburi prin curte ba la deal , ba la vale , numai ce observă că păsările i - au dispărut . Zareste poarta deschisa si - si da seama că au ieșit și da fuga sa le gaseasca si sa le abată înapoi în ograda .
∅ Cum ieși pe poarta noi hopa sus in cireș . Culegem in graba apoi , tot pe fugă , ne băgăm cu picioarele în balta să ne răcorim . Dar când ne era lumea mai dragă , iaca vine porcul lui moș Vasile , vecinul nostru de peste drum , un porc mare , furios . Mihai care era lângă balta , se sperie de el si cazu impletucindu - se în nămol . Atunci noi înspăimântați am fugit în cireș să scapam de porc . Bucuroși că acesta se îndepărta , ne mai infruptam noi cu câteva cireșe si când sa ne dam jos , iaca si mos Ion cu găinile lui după el .
∅ Când ne-a zărit și-a pus mâinile în cap . A apucat un arac si a început să ne lovească printre crengi . Noi , speriați , am început a cădea ca zarzarele când scuturi copacul . Ne-am dat drumul care pe unde am putut si am luat - o la fugă . Mosul nu stia pe care să-l prindă , dar oricum ne-a cunoscut si a venit apoi la părinți și s - a plâns că i-am calcat rasadurile de roșii și ardei si ca i-am desprins niste scânduri din gard .
∅ Parintii ne-au chelfanit bine să nu ne mai trebuiască nici cireșe , nici scăldat .
∅ Acum când ne uitam prin gard la cires , numai ni se punea un nod în gât , dar nu mai aveam curajul nici măcar să-i cerem o mana de cireșe .
Creație proprie !!
Amintiri din vară ...
Început de zi frumos şi luminos. Frumos şi
luminos ca tot întregul vacanţei. Ascult aproape împăcată Edelweiss; de ce
aproape? de, dacă ar mai fi un pic de vacanţă sau de ce nu, un pic mai
mult ...
A trecut prea uşor, a
trecut îmbogăţindu-mă în trăiri, lăsând amintiri ce mă fac să zâmbesc ca un
suflet fericit.
Trezitul dimineaţa-mi făcea bine. Mirosea a răcoare, mirosea a dragoste
... Alergam la prietenii mei de-o viaţă, am şi mulţi tare ... 13
anişori şi prieteni? Unul Codruţ, doi Dan, trei Bursuc, patru Brânduşa, cinci
Găbiţa , Stejărel ... O, să fiu atentă la numărat că toţi sunt ai mei!
Apoi mergeam pe Oituz la scăldat, la prins raci, la râs şi ... fumat. Da
!!! Încă m-am uitat şi ... râdeam. Râdeam cum se putea aprinde ţigara fără
chibrit. Foloseam ochelarii lui Chichi; soarele trecea prin lentila groasă şi
ţigara aştepta vitează fenomenul-fizica , bat-o vina- de aprindere. Fumau ţigara
şterpelită de la părinţi.
Ce fumau! O să încerc şi eu. Promit!
Aproape toată ziua stăteam pe malul Oituzului. Eu îmi încercam şi
veleităţile de pescar: prindeam peşte cu ... cratiţa. Şi făceam foc, adică ei
băieţii. Ochelarii lui Stejărel erau, acum, folosiţi. Prăjeam raci şi peştici.
A, uitam de păpuşoiul luat cu ,, împrumut" din grădinile de pe malul Oituzului.
Băieţii atacau gardurile şi noi murmuram uşor: zonă minată, zonă minată ...
Numai bine cădea păpuşoiul sau porumbul pântecelor noastre.
De, aproape perfect dacă ... toamna ar mai sta un pic doar în calendar.
Uitam ... am fost în Rarău la o tabără de metafizică. Gărgăuni, ar spune
bunica, însă moşul uşor ar rosti: las-o, femeie, las-o să se bucure de
copilărie că numai Cel de Sus ştie când va mai fi aşa fericită!
Şi ziua rămâne prea frumoasă ca tot ce-a trecut spre afinţit.