Limba română, întrebare adresată de Dnyyy, 9 ani în urmă

Redacteaza o compunere de 150 -300 de cuvinte in care sa prezinti o intamplare petrecuta intr-un anticariat

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de H4CKKED
5
Nea Pandilu era pensionar, lucrase 46 de ani la Baza Tubulară, care pe

vremuri era vestită pe Valea Prahovei. Acum se odihnea, cât e ziua de mare,

privea absent la plasa lui de țânțari, și uneori , uneori chiar zâmbea..,

zâmbea fugitiv la câte-o albinuță rătăticită printre florile de liliac ... rătăcită ca

foșnetul unei amintiri uitate.

Nu visase să aibă un anticariat, dar l-a convins Cornelia, fata lui cea mică,

ajutându-l, cu răbdare și drăgălășenie să devină primul anticar al acelui

orășel de la poalele munților Leaota.

El era un om așezat, liniștit din toate punctele de vedere..., până-ntr-o zi,

când, la sfârșitul verii, se pomeni cu Lică Niculescu, zis și Forfecuță..., un

om de statură medie, dar cu o mustață neagră, înfiorătoare, și niște

sprâcene bogate, vopsite stacojiu. Acesta era un devorator de cărți, mai ales de

cărți rare. Așa se face că, în fiecare dimineață, la ora 6, Lică se prezenta la

Anticariat, așteptând cuminte, până la 6:30, să vină nae Pandilu. Apoi mai ședea

5-6 minute pe banca de la intrare și răsfoia, pedant, un ziar vechi, pătat de

firișoare de tutun, pe care scria vizibil "Dilema veche". Și se ridica încet

și-l saluta, ceremonios, pe nea Pandilu, după care se amesteca frenetic printre

cărțile, cărticelele și revistele, ce stătuseră până atunci, plictisite, pe rafturile

prăfuitului Anticariat.

Nea Pandilu privea absent, zâmbea caracteristic, aprindea o lumânare parfumată

și se tolănea în fotoliul de catifea violetă, pe care-l primise de la ambasadorul

Albaniei, într-o primăvară de pomină, când zambilele se împleteau ca niște

mirese pe marginea de sud a impunătorului său Anticariat, iar patefonul,

de la 1912, cânta gâjâit, "Scoală-mă puică din somn, că de dorul tău n-adorm ".
Alte întrebări interesante