Limba română, întrebare adresată de veronicasirbu24, 8 ani în urmă

Redactează o compunere de 150-300 de cuvinte, în care sa povestești o întâmplare imaginară petrecută pe o corabie de pirați

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de KlausBever
20
uf ... nu ma prea pricep dar hai ca dau o sansa ...

E dimineață. Soarele mângâie falnicele valuri pe care corabia le strapunge ușor în drumul ei spre insulele nordului. Mirosul îmbătător de sare și rachiu alunecă agale pe vechia si bătrâna punte care demult își pierduse luciul si frumusețea, praful de tun și urmele de sabie brărzdând-o ca pe un adevărat soldat călit în focurile luptei. Vântul umflă agale velele de un negru aprins care la drept vorbind ,cu trecerea timpului amintește de gloria de mult apusă a vasului și de poveștile sale pline de farmec. Niște poveși care și astăzi au rămas încă pe buzele tuturor ca dovadă că timpul nu l-a uitat pe semețul căpitan care până nu de mult

KlausBever: semăna groază și teroare în inima pacificului, numele căpitanului Jack fiind rostit doar în șoapte purtate de vânt și sparte în ecourile și zidurile orașului. A ... cum ... nu știți cine e Jack? Jack e unul din cei mai mari capitani , dar fără să vă mai țin la diacuție mai bine vă povestesc noaptea ce evea să schimbe portul de ieri în orașul de azi.
KlausBever: În acea seară furtunoasă, vântul puternica izbucni
KlausBever: În acea seară furtunoasă, vântul sufla puternic încât echipajul îl simțea până și măduva oaselor iar valurile biciuiau neîncetat. căpitanul era pregătit pentru a-și scrie numele în istorie cu foc și sânge, însă acest fapt a fost îndelung amânat pentru simplul fapt de a răpi o rudă apropiată prințului moștenitor care se afla în acel port. De pe urma răpiri avea să facă o avere frumușică cu care putea să facă si mai mult rău oamenilor de pe
KlausBever: Numele lui avea să fie un model de inspirație pentru următoarele generații, însuși modelul barbarului, însuși definiția carnagiului. Însă ce nu a luat el în seamă a fost faptul că ar putea fi trădat , și astfel, tras pe sfoară se secundul său ajunse să fie părăsit și lăsat în derivă, singur și fără cale de scăpare. Cu cât mai mult timp trecea cu atât se simțea tot mai slăbit, deja nu mai putea sta nici măcar în picioare , așa că se lăsa să atârne în frânghiile de care era legat
KlausBever: ~~nu mai am baterie~~
Alte întrebări interesante