Question

Redactează o compunere de 150 300 de cuvinte în care să relatezi o întâmplare imaginatăvă legată de Viața unor stropi de ploaie .

În compunerea ta ,trebuie :
-să relatezi o întâmplare respectând succesiunea logică a faptelor
-să precizezi două elemente ale contextului spațio-temporal
-să respecți structura specifica tipului de compunere cerut
-să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat

dau coroana celui care îmi face o compunere frumoasă .
Si rapid

Answer 1

Într-o dimineață priviam fascinantă răsăritul care își făcea apariția de după întindere albastră. Era o zi minunată. Dar dintr-o dată niște valuri mari se apropiau de mine ridicându-se și aruncându-se cu zgomot făcând locul înfricoșător. Vântul începu să șuruie cu putere. Noii nori care au apărut pe cer au început să astupe soarele care zâmbea cu gura până la urechi. Un fulger își făcu apariția dintr-o parte până în cealaltă a cerului. Lucru ciudat se întâmplă, care până atunci nu am mai întâlnit. La așa un viscol de mare mă așteptam să plouă cu găleata. Ba chiar mă așteptam și la turnade, dar în schimb cinci picături de apă se desprinse din norii pufoși și căzu exact în fața mea. Mi se părea ceva ciudat la ele așa că m-am aplecat și le-am privit cu surprindere. Toate erau identice și aveau câte o pereche de ochi foarte galeși. Am observat cum nisipul fierbinte începe să le absoarbe cu poftă. Pentru a le salva viața le-am luat cu grija și le-am pus într-o farfurie. Era foarte fascinant să le urmăresc cum vorbeau într-o limbă neînțeleasă. Cu cât le îngrijeam mai bine cu atât creșteau mai mari. Mi-au devenit o companie minunată. Într-o zi trebuia să plec pentru a-mi aduce provizii pentru a mai putea supraviețui încă o săptămână pe insula pustie înconjurată de marea care mă despărțea de restul lumii. La întoarcere am constatat că farfuria era sfărâmată în bucăți, iar în nisip am observat niște fire de nisip ud. Imediat mi-am dat seama ce s-a întâmplat, iar un plâns înăbușit mi-a cuprins toată ființa. Era evident că picăturile de apa au murit și că nu se mai putea face nimic pentru salvarea lor. Erau înghițite de nisipul însetat care nu a mai luat de câțiva ani o gură de apă. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraji, apoi pe nisipul fierbinte. Dintr-o dată am observat o lumină orbitoare. Mi-am șters ochii și am putut observa că picăturile de apă s-au transformat în niște zâne mici și drăgălașe care și-au luat zborul spre cerul infinit în același timp făcându-mi din mână și mulțumindu-mi pentru ajutorul pe care le-am acordat. Seara când am intrat în cort și m-am pus să dorm gândul meu a început să zboare la cele întâmplate peste zi și așa am adormit.