Question

Redacteaza o compunere de 150 de cuvinte in care sa prezinti o intamplare petrecuta in timpul unei calatorii imaginare in timp!
Dau coroana!
URGENT!

Answer 1

Am deschis ochii încet. Era ciudat că nu auzisem deșteptătorul, pe când eu aveam senzația că a trecut demult de ora 7. Am vrut să ridic pleoapele, dar o lumină puternică m-a orbit. Când în sfârșit am reușit să deslușesc unde mă aflu, am scos un țipăt. Eram într-o cameră necunoscută, dar extrem de mare. Patul era dintr-un lemn fin argintat pe la colțuri, dulapul aducea mai degrabă a încăpere unde erau așezate sute de rochii lungi şi împestrițate cu diamante, prin fereastra cu sticlă de vitraliu se reflectau razele soarelui în luminițe jucăușe şi colorate. Însă nu asta mă uimea cel mai mult, ci data din calendar: 9 decembrie 1887. Am rămas să privesc stupefiată și să cred că încă visam. Dar glasul sonor al unei domnițe m-a făcut să tresar:
-Majestatea voastră, poftiți la masă.
Nu ştiam dacă era un vis, dar totuși aici eram venerată ca o prințesă, așa că am decis să nu mă complexez şi să trăiesc după regulile secolului 18. Cu toate acestea mulți aveau bănuieli, că sunt una dintre ei. Mă purtam ca un adolescent obișnuit, ci nu ca o ducesă. Mersul, luarea mesei chiar şi dormitul totul era incorect la mine. Odată plictisindu-mă de aceste rochii lungi în care mă împiedicam de fiecare dată, le-am tăiat după gustul meu şi am fost certată pentru asta. Începeam din ce în ce mai mult să intru în depresie, căci eram departe de casă, de oamenii dragi şi am ajuns într-un loc unde nici nu ai cu ce te ocupa, fără internet şi gadgeturi. Plângeam noaptea de tristețe şi îmi doream să plec. Într-o zi am primit de la un prinț frumos din palatul vecin un colier şi o scrisoare care zicea să nu disper, căci curând voi ajunge acasă. Brusc m-am trezit la mine în cameră, însă această călătorie nu a fost un vis, căci încă mai aveam colierul de aur în mână.