Question

redacteaza o compunere de minim 150 de cuvinte in care sa prezinti o intamplare cu familia​

Answer 1

Răspuns:

Intr-o vinere rece de toamna, tocmai ce am ajuns acasa de la scoala, eu, si familia mea am decis ca maine sa mergem impreuna cu cortul pana Duminica seara.

In casa, toata lumea e agitata, si fiecare isi cauta parca in tr-o disperare haotica lucrurile necesare pentru mica noastra excursie.Eu insa, nu ma grabesc, bagajele mele sunt deja facute si acum doar imi fac planuri, si caut activitati ce pot fi facute in camping. Dupa toata harababura creata, in  final toti suntem pregatiti. Tata, ne pune bagajele in portbagaj, si de indata pornim la drum.

Odata ajunsi, in padurea lipsita de viata, care se pregateste sa moara pentru iarna si mai apoi sa reinvie ca o pasare Pheonix primavara, aceasta va fi gazda noastra pentru mica noastra sedere. Tata pregateste cele 3 corturi in timp ce eu astrang niste vreascuri pentru focul ce are sa ne incalzeasca. Deodata s-a auzit ceva, toti am inlemnit, si speram sa nu fie un urs sau lup. De dincolo de tufis rasare vioi un iepuras, cenusiu. Toti rasuflam usurati. Mama il ademeneste spre noi, si apoi il prinde. Deja ne-am facu un prieten, ce are sa imi tina de urat ceva vreme. Evident ca nu m-am putut abtine si am facut o serie de poze, ce mai tarziu ajungeau pe panoul meu de amintiri de acasa.

Seara , s-a lasat usor-usor peste noi, si ne-a imbracat in intunericul ei rece, dar care urma sa fie spulberat de lumina arzatore a focului. Am pregatit niste bezele extrem de dulci si delicioase deasupra focului, care le-am pus intre 2 biscuiti inmuiati in ciocolata. Iar mama care canta, facea atmosfera mult mai calda si familiala. Scanteile ce se inalta si care strapung cerul ,ce reflecta parca adancurile oceanului, se inalta ca niste licurici plini de viata.

A doua zi nu s-au intamplat foarte multe, dar in schimb eu am avut ocayia de a sta in linistea ce tipa sa fie rupta de un sunet cat de mic, am stat si ascultat bataia vantului printr-e frunyele uscate si pictate de Toamna in culori calde, am avut ocayia sa simt energia padurii, sa simt viata ce continua sa ne uimeasca in jurul nostru, energia vie, ce pulseaza puritate si  sacralitate.

Cand am plecat, ne-am asigurat ca focul este stins si  gunoaiele stranse, apoi parca cu o nostalgie amara in suflet parasesc acst loc atat de subru, si fara viata; dar totusi atat de viu, si placut. Sper sa ma reintorc si cu alte ocazii in acest loc minunat ce emana energie, viata si putere.