Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi personajul central al fragmentului.
În compunerea ta, trebuie:
- să precizezi două trăsături ale personajului și să le ilustrezi cu exemple din text;
- să numești un mijloc de caracterizare prezent în text;
- să respecți structura specifică tipului de compunere cerut;
- să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat.
Mulțumesc anticipat!
Anexe:

Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
301
În fragmentul operei literare "Dărnicie" de Mircea Sîntimbreanu, doi băieți vorbesc "pe covorașul din fața sobei" și mănâncă nuci. Cadrul călduros și primitor îl face pe unul dintre băieți să vorbească sincer, să se destăinuie celuilalt. În conturarea trăsăturilor fizice și morale ale personajului sunt folosite modalitățile directe de caracterizare, prin intervențiile naratorului, prin vorbele altor personaje și prin autocaracterizare, dar și cele indirecte, precum limbajul, gesturile, comportamentul faptele și relația cu alte personaje din text.
Personajul predomină întregul fragment cu vorbele sale, iar autorul nu îi oferă un prenume, ci îi oferă, prin caracterizare directă, denumirea de "gazdă". Astfel, băiatul, personaj principal, este cel care locuiește în casa în care are loc acțiunea. O metodă directă de caracterizare se remarcă o dată cu primele vorbe ale băiatului, care se autocaracterizează, spunând că pentru el "prietenia însemnează în primul rând generozitate, dăruire", toate acestea fiind în antiteză cu chibzuința, pe care o neagă. Acesta afirmă că are un prieten pe nume Vintilă, iar această relație de prietenie îl face să simtă "un imbold", care-l face să-i ofere "totul" acestuia. Din vorbele personajului, care își continuă ideea generozității prin repetiția cuvântului "totul" și printr-o serie de exemplificări care să o contureze și mai bine "să am un tort cât munții Himalaya, i-aș da lui Everestul", "Dacă (...) cojile astea de nuci ar fi mingi de fotbal, i-aș spune: «Ia, Vintilă, câte vrei»", "Dacă toată zăpada asta din curte ar fi halviță sau frișcă, l-aș chema întâi pe el", se ilustrează, în mod direct, calitatea băiatului de a fi altruist într-o prietenie.
Discursul său este întrerupt de sunetul soneriei și sosirea prietenului despre care vorbea: Vintilă. Băiatul pleacă din cameră și îi deschide, însă, contrar vorbelor sale frumoase și profunde asupra prieteniei, naratorul îl caracterizează în mod indirect, ca fiind "indispus" la întoarcerea în încăpere. La aflarea dorinței prietenului său, căruia îi promise patinele sale, gazda își schimbă brusc atitudinea și nu i le dăruiește. Celălalt băiat, nedumerit de schimbarea radică îi cere explicații, iar personajul principal încheie discuția zicând: "dacă din tot oțelul din lume s-ar fi făcut o singură pereche de patine, lui i le-aș fi împrumutat în primul rând...Dar nu s-au făcut numai patinele mele din tot oțelul din lume". Ipocrizia și egoismul personajului sunt accentuate de continuarea discuției, "cu seninătate", printr-un alt exemplu neterminat anterior: "dacă pe Dunăre ar curge nasturi, l-aș chema întâi pe el". Astfel, vorbele personajului sunt lipsite de importanță în fața faptelor sale.
Așadar, în fragmentul operei epice "Dărnicie" de Mircea Sîntimbreanu este ilustrată imaginea unui băiat care la început demonstrează altruism prin vorbe și exemple, dar faptele sale demonstrează ipocrizia și egoismul său.
Personajul predomină întregul fragment cu vorbele sale, iar autorul nu îi oferă un prenume, ci îi oferă, prin caracterizare directă, denumirea de "gazdă". Astfel, băiatul, personaj principal, este cel care locuiește în casa în care are loc acțiunea. O metodă directă de caracterizare se remarcă o dată cu primele vorbe ale băiatului, care se autocaracterizează, spunând că pentru el "prietenia însemnează în primul rând generozitate, dăruire", toate acestea fiind în antiteză cu chibzuința, pe care o neagă. Acesta afirmă că are un prieten pe nume Vintilă, iar această relație de prietenie îl face să simtă "un imbold", care-l face să-i ofere "totul" acestuia. Din vorbele personajului, care își continuă ideea generozității prin repetiția cuvântului "totul" și printr-o serie de exemplificări care să o contureze și mai bine "să am un tort cât munții Himalaya, i-aș da lui Everestul", "Dacă (...) cojile astea de nuci ar fi mingi de fotbal, i-aș spune: «Ia, Vintilă, câte vrei»", "Dacă toată zăpada asta din curte ar fi halviță sau frișcă, l-aș chema întâi pe el", se ilustrează, în mod direct, calitatea băiatului de a fi altruist într-o prietenie.
Discursul său este întrerupt de sunetul soneriei și sosirea prietenului despre care vorbea: Vintilă. Băiatul pleacă din cameră și îi deschide, însă, contrar vorbelor sale frumoase și profunde asupra prieteniei, naratorul îl caracterizează în mod indirect, ca fiind "indispus" la întoarcerea în încăpere. La aflarea dorinței prietenului său, căruia îi promise patinele sale, gazda își schimbă brusc atitudinea și nu i le dăruiește. Celălalt băiat, nedumerit de schimbarea radică îi cere explicații, iar personajul principal încheie discuția zicând: "dacă din tot oțelul din lume s-ar fi făcut o singură pereche de patine, lui i le-aș fi împrumutat în primul rând...Dar nu s-au făcut numai patinele mele din tot oțelul din lume". Ipocrizia și egoismul personajului sunt accentuate de continuarea discuției, "cu seninătate", printr-un alt exemplu neterminat anterior: "dacă pe Dunăre ar curge nasturi, l-aș chema întâi pe el". Astfel, vorbele personajului sunt lipsite de importanță în fața faptelor sale.
Așadar, în fragmentul operei epice "Dărnicie" de Mircea Sîntimbreanu este ilustrată imaginea unui băiat care la început demonstrează altruism prin vorbe și exemple, dar faptele sale demonstrează ipocrizia și egoismul său.
eleeweleew:
Merci, Ana! Minunat, superb, ca de fiecare dată ... !
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă