Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte,în care sa motivezi apartenenta textului Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade la genul epic.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Opera artistică a lui Mircea Eliade se defineşte printr-o literatură a autenticităţii, ce „reflectează în bună parte şi mijloacele de cunoaştere ale epocii, sensul vieţii şi valoarea omului, cunoaşterile ştiinţifice şi filozofice” (Mircea Eliade, Fragmentarium). Romanele sale fundamentează epicul pur, în spiritul lui Andre Gide, evidenţiind eroul lucid, dominat de dorinţa cunoaşterii de sine, care încearcă să-şi ordoneze epic experienţele trăite: Maitreyi, Întoarcerea din rai, Huliganii şi Nuntă în cer.
În 1930 publică „un roman pe jumătate autobiografic”, Izabel şi apele diavolului şi postum, în 1988 vede lumina tiparului Romanul adolescentului miop, în care Mircea Eliade ilustrează propriile trăiri adolescentine şi întâmplări din anii de liceu, prezentate şi sub alte aspecte „decât cele atât de duios evocate de Ionel Teodoreanu”. Început în 1921, când autorul avea numai 14 ani, romanul a cunoscut mai multe variante, având ca titlu iniţial Jurnalul unui om sucit.
Creaţia romanescă se voia o carte „ştiinţific exactă” asupra „acestei misterioase perioade de trecere de la copilărie la tinereţe” (M. Eliade), autenticitatea stărilor, concepţiilor şi împrejurărilor îmbrăcând formula jurnalului. Totodată, opera este un bildungsroman (formarea personalităţii eroului) care surprinde trăirile contradictorii şi confuze specifice adolescenţei, de la exaltare la deprimare, de la aroganţă la sfiiciune, de la răzvrătire la conformism, precum şi efectele provocate de eros ori de alegerea lecturii şi a prietenilor. Ediţia din 1988 are un text stabilit de Adriana Bota şi postfaţă de Mircea Handoca, iar cea din 1989 are text stabilit, cuvânt înainte şi tabel cronologic de Mircea Handoca.
Structura şi compoziţia textului. Particularităţi ale romanului subiectiv
Romanul-jurnal :
Romanul-jurnal este structurat în trei părţi, alcătuite din capitole cu titluri sugestive pentru conţinutul lor: Trebuie să scriu un roman, Corigentă, Premianţii, Vacanţa, Mansarda, Drumul către mine însumi, Papini, eu şi lumea, Mă clatină vânturile, Bacalaureatul etc.
Mircea Eliade propune o creaţie literară autentică, bazată pe experienţa trăită a autorului şi reflectată în propria conştiinţă. Ca modalitate narativă, Romanul adolescentului miop este construit pe baza epicului pur, având un singur plan de acţiune, dominat de luciditatea analitică a naratorului-personaj, care ilustrează adolescenţa ca pe o experienţă trăită adesea dureros, în căutarea sinelui, în încercarea de a-şi găsi echilibrul interior.
Perspectiva narativă :
Perspectiva narativă unică se defineşte prin naraţiunea la persoana I, sub forma unui jurnal, în care autorul-narator-protagonist autodiegetic destăinuie naratarului propriile trăiri din anii adolescenţei, perioadă caracterizată prin derută spirituală şi intelectuală. Situaţia diegetică implică anumite caracteristici gramaticale şi semantice ale textului reprezentate de verbe şi pronume la persoana I, focalizarea internă „împreună cu”, frecvenţa monologului interior, organizarea subiectivă a secvenţei temporale, argumentând astfel caracterul subiectiv al romanului. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin prezenţa mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese implicarea acestuia în evenimente, până la substituirea lui de către personaj.
Instanţele comunicării :
Instanţele comunicării sunt reprezentate de concepţiile autorului despre adolescenţa ca experienţă trăită, el identificându-se total cu personajul-narator, care transmite naratarului propriile emoţii, sentimente şi permanenta nelinişte existenţială.
Perspectiva psihologică :
Perspectiva psihologică este realizată prin mijloacele de analiză a conştiinţei şi procesele psihologice ale protagonistului, naratorul autodiegetic apelând la dialog, monolog interior, autointrospecţie, flashback, retrospecţie, cuvinte cu valoare de simbol, observaţie atentă şi profundă a propriei conştiinţe. Instanţele comunicării sunt reprezentate de autor prin aspectele autobiografice, de narator prin confesiunea de tip jurnal şi de protagonistul care participă la întâmplări şi care se autoanalizează cu luciditate.
Perspectiva temporală :
Perspectiva temporală este continuă şi reală, evenimentele şi frământările interioare consemnate în jurnalul intim reflectă anii adolescenţei autorului-narator-personaj, iar perspectiva spaţială reflectă un spaţiu real, deschis - Bucureştiul natal, şcoala, casa, tabăra etc. -, dar mai ales un spaţiu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor şi zbuciumului din sufletul şi conştiinţa personajului.
Tema :
Tema, ca principală coordonată a Romanului adolescentului miop, o constituie vârsta derutelor adolescentine, a întâlnirilor decisive pentru formarea personalităţii, aşa cum i se întâmplă autorului-narator-personaj care este influenţat zdrobitor de cartea lui Giovanni Papini, intitulată Un om sfârșit .