Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi un personaj din textul dat. M. Sadoveanu, Tovarășul meu Voişel e vrednic vânător, ca mulți alții (fragment)
Urgent,dau coroana!
Cum eu nu sunt prea vorbăreț de felul meu, pe drum mai mult ascultam, iar domnul Voişel vorbea.
Îl ascultam cu plăcere cum îmi spunea o mulțime de lucruri interesante, cu căldură, cu pornire şi cu
patimă. În două rânduri am încercat să atrag luarea-aminte a tovarășului meu înspre luncile arse de
brumă, peste care pluteau funigei în liniştea zilei. Erau atâtea nuanţe de galben şi de roș şi zarea era
aşa de largă şi transparentă înspre munți şi-nspre Prut, soarele risipea atâta melancolie de aur, încât mă
simțeam împovărat de ideea că toate sunt unice şi că peste o clipă toate vor cădea în veşnicie. Nici noi
nu vom mai fi aceiași şi vom fi făcut un pas mai mult spre întuneric. Domnul Voişel însă, plin de plăcere
şi de siguranţă şi foarte mulțămit de cizmele-i noi, părea în relații deosebit de bune cu nemurirea.
— Cucoane, îmi zicea el, dumneata nu mă cunoști ce fel de vânător sunt eu. Mai întâi de toate
mie îmi place să fiu foarte bine echipat. Asemenea cizme ca ale mele cred că foarte puțini vânători au;
și le-am luat de ocazie, pot să spun că le-am luat cu nimica. Ele au fost tocmite de altul, îmi erau însă
destinate mie. Acuma vreau să te-ntreb ce puşcă ai dumneata.
— Am, domnule Voişel, o armă de care sunt destul de mulțămit.
— Hm! îmi răspunse tovarășul meu, cercetându-mi o clipă arma; se poate să fie bună, dar e o
marcă în care eu n-am încredere. Puşca asta pe care o vezi la mine a fost făcută anume pentru cuconu’
Cocriţ Nastasache, pe când se afla în petrecere la Viena. Anume pentru el au făcut-o nemții, ș-a plătit-o
el nu știu câți galbeni, cum era pe vremea ceea. Eu o am de la dânsul. Mi-a dăruit-o când m-am însurat.
M-a cununat el. Puşca asta, zice, vreau să intre în mâna unui adevărat vânător. Apoi a intrat, cucoane.
Nu că mă laud: dovezile-s de faţă. Vânători ca mine ai să găsești dumneata puțini. Numai Machedon ar
putea să spuie, dac-ar vorbi, câte prepeliți şi câți iepuri am puşcat eu în toamna trecută.
— Dar în toamna asta?
— În toamna asta, am avut o întâmplare pe care chiar doream să ţi-o spun. Am fost de Ziua Crucii
prin nişte locuri anumite, pe care numai eu le cunosc, în părțile Cucutenilor. Şi când ţi-oi spune, cucoane,
câți iepuri am puşcat eu în ziua aceea, n-ai să mă crezi.
Eu mă întorsei în trăsurică, întrebând cu ochii, şi hotărât să ascult orice fel de întâmplare
vânătorească. […]
— Era vremea liniștită, aşa ca azi. Mă gândesc să-i caut şi la miriște. Şi-ntr-adevăr, cucoane,
intru eu într-o miriște şi prind a sări iepurii ca lăcustele. Lucrul cel de căpetenie este că n-am mai dat
niciun foc greș. Eu dac-am greșit un foc, îs supărat toată ziua. Dar asta mie mi se întâmplă prea rar. Am
pușcat, precum îți spun, șaptesprezece.
Domnul Voişel mă privi cu ochi mari, ca să se bucure mai bine de uimirea mea. Eu însă eram
destul de liniștit. Atunci rămase o clipă gânditor.
— Poate vrei să mă întrebi, reluă el, ca și cum ar fi cetit ceva în ochii mei, poate vrei să mă întrebi
ce-am făcut eu cu șaptesprezece iepuri și cum i-am purtat.
— Mă gândeam, zic eu, că șaptesprezece e un număr destul de ciudat.
Răspunsuri la întrebare
Domnul Voișel este personajul principal al fragmentului selectat din opera "Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții" de Mihail Sadoveanu. El reprezintă tipul vânătorului bine echipat și mândru de realizările sale.
Personajul este caracterizat direct, de către narator, prin câteva trăsături morale: "spunea o mulțime de lucruri interesante, cu căldură, cu pornire și cu patimă", "părea în relații deosebit de bune cu nemurirea". Din aceste secvențe, reiese că era, în general, optimist și deschis la vorbă, povestind întâmplări atât frumoase, cât și triste. Mai mult, el se autocaracterizează prin următoarele fragmente: "dumneata nu mă cunoști ce fel de vânător sunt eu", "vânători ca mine ai să găsești dumneata puțini".
Celelalte trăsături ale domnului Voișel reies din procedeele caracterizării indirecte, prin vestimentație, prin felul de a vorbi și prin dialog. Bărbatul, adresându-se tovarășului său cu apelative precum "cucoane" și "dumneata", îi relatează, cu mândrie, că sunt puțini vânători care au cizme ca dânsul. Apoi, continuă să detalieze cum a făcut rost de pușca aleasă pentru "mâna unui adevărat vânător" și cum a ucis mai mulți iepuri în toamnă. Din replicile sale, ne dăm seama că este încrezător și voiește a povesti cu drag oricui. De asemenea, Voișel este caracterizat indirect și prin fapte. La un moment dat, tovarășul său observă că vânătorul i-a citit gândurile în privire, ceea ce arată că știe firea umană la cât de mult a umblat cu oamenii.
Prin intermediul acestui personaj, autorul a ilustrat tipul omului vorbăreț, vrednic și cu o atitudine optimistă.
TRĂSĂTURI ȘI MIJLOACE DE CARACTERIZARE
• Personajului literar îi sunt atribuite însușiri fizice și morale.
• Portretul personajului se realizează prin caracterizarea directă sau indirectă.
• Mijloacele de caracterizare directă sunt:
- caracterizarea făcută de către narator;
- caracterizarea făcută de către alte personaje;
- autocaracterizarea.
• Mijloacele indirecte de caracterizare sunt:
- dialogul;
- fapte, comportament;
- gesturi, atitudine;
- relațiile cu celelalte personaje;
- felul de a gândi al personajului;
- limbajul/felul de a vorbi al personajului;
- numele personajului, porecla, statutul;
- mediul în care trăiește;
- vestimentația;
- vârsta.
Tipuri de personaje literare
• După locul și rolul îndeplinit în operă:
- principal (aflat în centrul acțiunii, este foarte bine conturat);
- secundar (are un rol mai mic în desfășurarea acțiunii);
- episodic (apare doar secvențial).
• După semnificația etică:
- pozitiv (este reprezentantul simbolic al cinstei, onoarei, binelui);
- negativ (acțiunile și profilul său moral sunt în contrast cu valorile morale general acceptate).
Atenție!
Atunci când narațiunea este subiectivă, naratorul poate îndeplini și rolul de personaj.