Question

Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi un personaj din

textul dat.

În compunerea ta, trebuie:

‒ să prezinți două trăsături ale personajului ales, prin valorificarea textului dat;

‒ să ilustrezi două modalităţi de caracterizare a personajului ales, prin câte o secvență comentată;

‒ să ai un conținut adecvat cerinței;

– să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.




Urgent ,dau coroana!



Cu toate stăruințele mele, până să sfârșesc scrisoarea, Ilie Chioarul n-a vrut cu niciun chip să se

așeze pe scaun. În picioare, lângă birou, nu-și dezlipea ochii de la foaia pe care se înșirau slovele. Ca

toți neștiutorii de carte, socotea scrisul o tainică vrăjitoare pe care nu îndrăznea să o turbure.

În mâinile uriașe și păroase, își frământa pălăria, țistuindu-și băiatul neastâmpărat. Dar copilul

pierzând sfiala de la început, în vârful picioarelor, se apropia de cadrele de pe pereți, de rafturile

bibliotecii, de statuetele așezate pe etajere, cercetând totul cu ochi uimiți și lacomi.

Pe sub gene îl urmăream din când în când, cum abia îndrăznea să atingă o carte ori să răsfoiască

un album. În privire îi străluceau atâta curiozitate inteligentă și atâta dorință, că i-am făcut semn rumânului

să-l lase în pace.

Apoi, încheind scrisoarea pe care plugarul o înfășură, cu deosebită grijă, în basma și o strecură în

chimir, am ieșit să-l întovărășesc câțiva pași, la vale, spre sat. Încetinind mersul sub teii care stropeau

încă picuri de ploaie, i-am dat câteva sfaturi. I-am hotărât și un mic ajutor, cât timp copilul îi va umbla

prin școli. Turburat, nu găsea cuvintele cu care să-mi mulțumească îndestul.

Iar cum băiatul trecuse înaintea noastră, călcând cu picioarele goale pe o potecă udă, fără grijă, și

șfichiuind cu o nuia crengile teilor, din care se scutura un ropot de stropi, ne-am trezit îngândurați deodată

amândoi. Vietatea aceasta, neisprăvită, crudă, deprinsă încă să nu se depărteze de vatră mai mult ca

un pui de aripa caldă a cloștei, începând de mâine va fi împinsă fără milostivire în viață. În internatul

acela din Iași, unde răspunsurile lui istețe îl făcuseră primit la învățătură, peste câteva zile va fi prins în

cleștele puternic al grijilor, din care strânsoare nu-i va mai fi îngăduit să scape niciodată. Scrisoarea mea

pentru un atotputernic de acolo nu avea să-i ușureze cu mult amarul... Cu ochii abia deschiși la

arzătoarea mistuire a vieții, va începe de fraged munca cea silnică.

Badea Ilie îmi împărtăși nu știu pentru a câta oară bucuria și îngrijorările. Petrică al lui minunase

de la început învățătorul. Între oameni necăjiți și simpli, răsărise deodată cu o minte ascuțită, luminoasă

ca o floare rară, crescută între buruieni de rând. Căci muncitorul care pășea rar alături de mine

recunoștea cu umilință că nici el, nici nevastă-sa n-au strălucit vreodată prin cine știe ce ascuțime de

minte. Copilul acesta le venise ca un har dumnezeiesc, să le aducă bucurie, și în viața lor întunecoasă

și cu cerul închis, nădejdi îndrăznețe. Acolo, la școala unde umblă atâția feciori de domni, învățătura îi

va fi mai ușoară. Se va deprinde cu alte obiceiuri; se va pregăti pentru lumea în care fără doar și poate,

îl vor înălța cărțile.

Aceste gânduri mi le împărtășea tărăgănat Ilie Chioarul, ciugulind în treacăt spicul răscopt a ierbei

printre care curgea poteca... Și grăind, cu privirea își dezmierda odrasla care ajunsese departe, vioi și

neastâmpărat ca un adevărat fiu al câmpurilor.

Cezar Petrescu, Fiul câmpurilor

Answer 1

Răspuns:

Dai coronita te rog

m.am straduit

te rog

sper ca e bn si ca te.am ajutat

pupicii

personajul e pescarul spunemi in comentariu daca da sau nu ok