Question

Redacteaza o compunere in 150-250 de cuvinte in care sa prezinti o intamplare reala sau imaginara petrecuta intr-o zi de toamna !
-cerinte
-sa relatezi o intamplare , respectand succesiunea logica a evenimentelor
-sa precizezi doua elemente ale cadrului spatio-temporal
MULTUMESC RAPID VA ROG !

Answer 1

  Ploaie de toamnă

Zi  de aramă . Zi de început de toamnă, cu soare scăpat de orice grijă, invită la drum. Drum de poveste lăsată peste lume începe să curgă ...
Ala, Nicoleta, Cristi şi Vlad bat la casa Danielei. Bucuria invadează chipul ei. Nici nu bănuia că aceasta se va transforma în greutate. Pornesc cu toţii la drum însoţiţi de Trambulină, câinele comunitar.
Râd, glumesc ... soarele este pe chipul lor, soarele este atent la chipul lor, el ştie că se va lăsa înserarea ... doar pe chipul Danielei. Ea este veselă şi pas întins de drum.
Au ajuns sus, sus de tot. Mănâncă caldă mâncare, făcută de mâinile vrednice ale măicuţelor, se odihnesc, apleacă genunchi, aleargă şi ... pleacă, pleacă spre casă.
Drum pe scurtătură, voci vesele de oameni şi de Trambu.
Începe o ploaie uşoară de aramă peste care se ridică un curcubeu copleşitor. O maşină opreşte. Daniela refuză. Stupoare ceilalţi nu ... Trambu priveşte şi-i mulţumeşte, el n-ar fi încăput.
Daniela priveşte. Curcubeul îi sterge o lacrimă uitată, uitată de ploaie. Cei doi au putere şi ... recunosc: ploaia a rănit!

Answer 2

Era o zi innorata de noiembrie. Nu era o toamna mirifica precum cele din literatura, era o imagine mohorata, griul citadin al Bucurestiului. Stropi de ploaie pe ici pe colo faceau imaginea mai dinamica, lichidul "datator de viata lenta, monotona, inutila si absenta" punea oamenii pe fuga.
Mergeam linistit spre facultate, avand un singur gand: o sa pic examenul. Nu pentru ca nu invatasem, ci pentru ca invatasem atat de mult incat nu dormisem. Eram fara vlaga. Imaginea din jur parca prevestea rezultatul. Desi imaginea era mohorata, totusi imi placea. O imagine bacoviana, parca in rezonanta cu starea mea de spirit. Singurul lucru care ma facea sa revin cu picioarele pe pamant si sa nu visez prea mult era faptul ca urma intr-o ora sa dau examen din functii diferentiabile. Grijile mele si natura mergeau ca nuca in perete, dar tocmai aceste griji simteam ca se reflecta in imaginea din jur.
In sfarsit, intru in amfiteatru, si primesc subiectele. Ma uit la ele, parca imi venea si mie sa plang, si foii de examen parca ii venea sa planga. Se simtea oboseala. Tremurul din noaptea alba pe care o avusesem isi facea simtita prezenta. In cele din urma ma apuc sa rezolv ce stiu. Din cand in cand mai fulgera afara, ca si cum as primi un semn sa sterg ce am scris in ultimul rand, si sa ma gandesc din nou.
Si totusi, fara acea plaoie, as fi fost mult mai tulburat. Tocmai sunetul picaturilor si tunetele ca de razboi ma linisteau. Paradoxal, desi natura parea ca se dezlantuie, eu ma simteam din ce in ce mai calm. In ciuda noptii albe, am reusit sa ma concentrez.
Am plecat spre camin, dar de data asta nu mai tineam fata in pamant, cocosat de griji, mergeam cu fruntea sus. Eram optimist. Si aveam motive. Luasem 10.
Natura asta, oricat de sadica pare uneori, are frumusetea ei, pe care daca o vezi, daca o simti, te poate linisti in cele mai nefaste momente.