redacteaza o compunere in care sa povestesti o intamplare petrecuta la observatorul astrologic de minim 100 de cuvinte
multumesc!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Am plecat într-un amurg cu prieteni ce-au visat la stele,planete,de a ști ce e dincolo de cerul pe care-l vedem și la care ne rugăm și am ajuns la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" al Bucureștiului,o instituție muzeistică, destinată popularizării astronomiei, o fereastră deschisă spre cer, ce ne oferă posibilitatea urmăririi prin lunetă a spectacolului bolții cerești. Știam că este singurul observator public ,că a fost construit in jurul anului 1910, când, de fapt, casa amiralului Vasile Urseanu a fost reamenajata pentru a gazdui instrumentele astronomice. Voiam să ajung pe terasă, în aer liber să vedem cele doua telescoape de pe acoperişul Observatorului, dar am intrat să vizităm întâi cupola astronomica de 5 metri şi luneta Zeiss cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura ecuatorială şi sistem de orologerie(ceasornicărie) mecanică.Ni s-a spus de un ghid că această cupolă este foarte veche şi funcționează manual, de aceea este foarte greu de deschis, pentru a face de acolo observații mai dese.Dar ce m-a uimit în povestirile ghidului a fost momentul în care am aflat că un crater de pe Mercur a primit nume romanesc: Eminescu,că
singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, dupa matematicianul–astronom Spiru Haret,că unul dintre lanțurile muntoase de pe Luna a primit numele de Montes Carpatus,că sunt asteroizi cu nume românești: Brâncuși,Enescu.Nu-mi venea să cred!
Bolta înstelată mi-a atras atenția cu mii de stele, toate grupate în constelații. Luna, Soarele, planetele, toate erau vizibile. Și urmărindu-le mă-ntrebam cum arată cerul văzut de pe alte planete?
Și deodată am văzut planeta Marte,singura planeta în afară de Pământ pe care a existat apă în stare lichidă, unul din ingredientele esențiale pentru apariția vieții,am descoperit,urmărind fotografii,râuri, mări și oceane, toate secate.Deodată,parcă eram acolo, pe planeta roșie,vedeam parcă ochi curioși urmărindu-mă,aș fi vrut să fug,dar picioarele îmi erau adâncite în solul nisipos,cleios.Am făcut o sforțare uriașă și...am auzit râsete...erau prietenii care mă ridicau...și-atunci mi-am dat seama că, privisem prin telescop,că am alunecat și parcă m-am teleportat în roșul altei lumi.
Când se făcuse noapte adâncă?Am înțeles că trebuie să plecăm,dar ochii îmi erau plini de stele,că cerul este deasupră-mi și că poate nu suntem noi,pământenii singuri în acest Univers!!!!!!
Explicație:
Sper că te-am ajutat!))