Question

Redactează o compunere in care sa realizezi descrierea unui tablou pe care l-ai văzut sau pe care ai vrea sa il vezi dintr-un muzeu

Answer 1

Ieri am fot impreuna cu parintii la Muzeul de Arta din Bucuresti. Mi-a placut enorm de mult si am fost foarte impresionata in primul rand de cladirea imensa si de usile masive pe care recunosc ca nu le-am putut urni de una singura.
Din pacate am vizitat doar aripa cu arta romaneasca, dar data viitoare negresit voi vedea si cea europeana.
Cel mai mult mi-au placut tablourile de la etajul 2, unde am recunoscut cateva si l-am vazut pe cel pe care imi doream cel mai mult sa il vad in realitate: Carul cu boi al lui Grigorescu. Nu ma asteptam sa fie atat de mic, dar este o vorba: lucrurile valoroase vin in pachete mici. 
Este adevarat ceea ce se spune: de oriunde ai sta pare ca acel car vine spre tine. Nu pot intelege cum de a reusit sa faca Grigorescu aceasta iulie optica daca pot sa ii spun asa, dar prin aceste detalii demonstreaza inca o data faptul ca este un geniu.
Nici nu am avut nevoie ca cineva sa mi-l explice. Imaginea a vorbit de la sine. 
Mi-am putut imagina viata grea a taranului, care vine obosit de la muncile campului, pe un drum de tara batatorit de acum.
Pentru oamenii din acele vremuri animalele si in special boii erau averea lor cea mai de pret. Cu ajutorul boilor munceau la camp, cu ajutorul lor se deplasau, si asa mai departe. Practic, intr-un singur tablou ni se infatiseaza un om simplu de tara impreuna cu tot ceea ce are el mai de pret. Si chiar daca acum nu ni se pare mare lucru putem sa ne facem o imagine de ansamblu asupra simplitatii viatii din acele timpuri.

Una peste alta, a fost o zi superba, si faptul ca am putut vedea cu ochii mei tabloul de care am auzit in nenumarate randuri a fost incoronarea unei zi obositoare dar satisfacatotoare din punct de vedere vizual.

Answer 2

Eram tare trist si pentru a ma deconecta si a-mi alunga gandurile triste am mers la muzeul de arta din Ploiesti.Cum am intrat m-a cuprins o liniste mormantala .Erau expuse tablouri pictate de pictori celebrii ,cunoscuti cu renume,dar mie mi-a atras atentia un grup de tablouri mai retras .Erau semnate cu pseudonimul Dodoc.In mijloc statea mandru un tablou cu un peisaj de toamna,ceva ce nu mai vazusem ,se potrivea cu starea mea melancolica.Imaginea ilustra cativa mestecenii imbracati in frunze aramii care erau aplecati deasupra unui rau ,aveam impresia ca acum vor cadea.Dar cerul era creat cu niste culori divine ,de la un cenusiu pal ,pana la unul intunecat.Nori plumburii evidentiau venirea ploii.Covorul de iarba era redat in degrade de verde ,maro si negru pamantiu.Nu am mai vazut asa frumusete,asa peisaj.Am stat pret de trei ore si am privit acel tablou.Mi-a rascolid gandurile,melancolia a devenit una frumoasa si am cazut intr-o visare cu ochii deschisi.Dar cel mai indrazneata idee de care am ras singur ,a fost aceea de a incerca sa redau si eu acel peisaj ,pe foaia mea de desen cu acoarelele mele.