Question

Redactează o compunere narativă de 150‑300 de cuvinte, în care să prezinţi o
întâmplare deosebită petrecută în timpul unei recreaţii la şcoală.
Ȋn compunerea ta, trebuie:
– să relatezi întâmplările respectând succesiunea logică a evenimentelor;
– să precizezi două elemente ale contextului spaţio‑temporal;
– să respecţi structura specifică tipului de compunere cerut;
– să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat

Answer 1

În ianuarie a nins cateva zile neincetat si orasul a fost acoperit de zapada. Era frumos, ca intr-o poveste. Copiii au fost cei ce s-au bucurat cel mai mult iar curtea scolii parca devenise neincapatoare pentru toti elevii care alergau, faceau oameni de zapada, se bateau cu bulgari. La intrarea in scoala trebuia insa sa iti stergi cat mai bine zapada de pe ghete, deoarece scarile erau foarte alunecoase. Colega mea de banca, Maria, a urcat in fuga scarile, uitand acest lucru. A alunecat, nu a avut de ce sa se sprijine si a cazut, prinzandu-si mana dreapta sub corp. Am alergat spre ea si am ajutat-o sa se ridice. Mi-am dat imediat seama ca s-ar putea sa isi fi rupt mana si am fugit spre cancelarie, dupa ajutor. Profesorul de educatie fizica a sunat la salvare si, pana sa soseasca, a improvizat o atela si i-a imobilizat Mariei mana. Stia cum sa acorde ajutor in astfel de cazuri si ne-a spus ca nu e prima oara cand face acest lucru fiindca iarna, in weekend, lucra ca si salvamontist. Maria a fost preluata de medicul de pe salvare si in scurt timp mana i-a fost pusa in ghips. M-am bucurat ca profesorul de educatie fizica a fost omul potrivit, la locul potrivit si ca Maria a beneficiat de ajutorul de care avea nevoie.

Answer 2

                                                   Bujori ...

          Orologiu bate a fără zece şi-i pauză. Soarele-i mai cald şi chipurile noastre respiră pauza: e pauza mare- douăzeci de minute covârşitoare de relaxare.
Ştiu că mi-am uitat iar caietul acasă la mate şi mintea-mi umblă a soluţii. Casa prea departe şi ora prea aproape. Respir tot mai apăsat ...
          Toţi râd, glumesc, unii mânâncă cu mâini proaspăt spălate. La plasma clasei se derulează filmul oferit  de domnişoara învăţătoare: ,, Animalele de companie" ...
          Da, ce să fac? Ce să fac?!?! Ştiuuuuuuuuu!!!!!
          Merg la Mihnea, cel mai nevinovat coleg, îmi pare rău, dar să spun iar: ,,  mi-am uitat caietul acasă" chiar nu pot, aşa că ... Iau un alt caiet şi-l rog pe Mihnea să ne verificăm tema. El, cel care a confundat cândva stema cu stima, vine iute ca un bun coleg şi-i aproape împlinită fapta.
          Sună iar, toţi ne-ndreptăm spre ale noastre locuri. Mihnea-i uituc şi prea senin. Caietul lui mi-e pe bancă. Iute aşez o altă etichetă lipită perfect, scriu pe prima pagină prenumele meu: Francisc şi ... ora-ncepe.
Ce-am uitat e: domnişoara învăţătoare. Pauza plină cu soluţii avea să-mi  devină o grea povară.
          Soarele se-mbujorase, iar eu eram relaxat. Auzeam calda întrebare a domnişoarei: ,, are cineva să-mi comunice ceva ... "- poate un exerciţiu nerezolvat din provocarea dată de dumneaei sau ...
De, eu sunt bine! Brusc Mihnea rosteşteşte speriat: ,, Nu-mi găsesec caietul!!!!"
          Soarele ardea şi domnişoara învăţătoare cu inima toată a rostit: ,, Mihnea, stai calm o rezolvăm!". Ochii au scrutat şi au lăsat bujori în ai mei obraji, iar cuvântul a pornit spre noi toţi şi paşii dumneaei doar spre mine: ,,  Atâta timp cât mai avem ruşine şansă de-ndreptare tot mai e ..."