Question

redacteaza o compunere narativa de 80-100 de cuvinte in care sa relatati o intamplare neobisnuita din vacanta de vara

va rog sa trimiteti repede ca maine trebuie sa predau tema. dau coroana. multumesc!
​

Answer 1

in vacanta

Azi, este o zi calduroasa de vara ,eu ma indrept spre geam, si vad ca un nou vecin s a mutat alaturi.

merg la el sa-l cunosc , pare foarte prietenos!

-buna!

-buna si tie!

-cum te numesti?

-andrei, tu?

-eu ma numesc(numele tau)

-vrei sa mergem in padure si sa-ti prezint locuriile de aici?

-sigur!

ajunsi in padure ne intalnim cu un urs, mare , brun si fioros.

Andrei se urca in copac iar eu incerc sa ies din padure,ursul pleaca, Andrei cade din copac , nu pateste nimic grav, eu alerg spre el sa vad daca e bine , il ajut sa se ridice de jos si mergem spre casa .

Ce aventura am avut azi!

Answer 2

Mult așteptata vacanță de vara a sosit, planurile mele nu erau atât de elaborate precum mă așteptam însă aveam nevoie de acestă pauză de la toate orele de studii intense. Majoritatea timpului l-am petrecut alături de prieteni, însă spre sfârșitul verii avea să se întâmple ceva neobișnuit, simțeam acest lucru de câteva săptămâni însă nu am acordat prea multă atenție. S-a întâmplat la jumătatea lui August, când împreună cu familia am hotărât să plecăm într-o vacanță la munte. Drumul a fost obositor însă a meritat, aerul, priveliștea, liniștea împreună cu toate energiile pozitive din acest loc au fost un beneficiu pentru mintea mea tumultoasă. În ultima zi, am străbătut locurile din preajma cazării împreună cu mama mea. Dintr-o dată auzim un zgomot ciudat care venea din dreptul unui șanț, în primă fază am crezut că este doar imaginația mea însă am fost trezita la realitate atunci când am văzut-o pe mama grabindu-se spre acel loc. Era un pui de cățel, care plângea alături de mamica lui, aceasta fiind fără suflare. În acel moment am simtit cum inima mi se rupe în milioane de bucăți și fără să-mi dau seama am izbucnit într-un plâns necontrolat. Ochișorii triști pe care îi avea micuțul erau de nedescris. L-am luat de acolo, l-am dus la cazare și l-am îngrijit. Acum întrebarea mea era oare se ce va alege de el. Noi trebuia să plecam și știam foarte clar de la părinți că nu avem posibilitatea de a ține un animal în casă. Aproape de plecare am avut surpriza de a-i vedea pe ai mei venind spre mașina cu o cutie și o pătură în care se afla micuțul supraviețuitor. Am fost atât de bucuroasă încât tot drumul spre întoarcere l-am ținut numai în brațe și l-am pupat continuu. Pentru mine a fost o întâmplare neobișnuită să găsesc acest suflet însă pentru el a fost purul noroc.