Question

Redacteaza o compunere SF, de 80-150 de cuvinte , avand titlul "O calatorie in timp"
Trebuie:
Sa folosesti naratiunea ca mod de expunere principa
sa inserezi doua trasaturi specifice literaturii SF .

Answer 1

Mă trezisem dintr-un vis, în care eu eram îmbrăcat în alb și

pluteam pe deasupra unui lan de grâu verde, fără sfârșit.

Privem lung și nedumerit pereții, tavanul, perdeaua

care acoperea total fereastra.

Adormisem cu lumina aprinsă... Becul, prins deasupra, pâlpâia din când în când, abia vizibil.

Auzeam un ușor bâzâit, ca un freamăt continuu din aripi de albină...

Am alunecat încet din patul cald, până-n papucii de catifea albastră, care mă așteptau răbdători,  aproape de piciorul stâng al mesei.  

Atunci am observat obiectul, ca un ceas desteptător, cuprins de o intensă tremurare.

L-am privit si tot studiat, iar pana la urma am constata ca in loc de
 
numerele pentru ore avea alte numere,  mult mai mari:

1930, 1940, 1950.  pana la 2360, toate ca o cochilie de melc.

Mi-am dat seama ca numerele reprezintă ani și, tot pipăind obiectul, am apăsat pe un număr, întâmplător.

S-a auzit ceva, ca și când s-ar fi spart un pahar, undeva departe, iar eu m-am trezit presat de timp, ca și cum urma să mă duc repede la școală.
  Vocea mamei, demult nemaiauzită, s-a strecurat pe sub ușa mea: "Hai, o dată, pușlama mică și puturoasă... Hai !"
 Nici nu mă mai puteam mișca de uimire... dar ușa s-a deschis și a apărut, ca o umbra, la început, tata !!! 

"Du-te repede sub duș ..., fii bărbat !"

Era ...,  sigur, tatăl meu ! Dar, tânăr, mult mai tânăr, cu părul bogat și complet negru, cu zâmbetul ușor complice... 

Am intrat repede în baie și m-am uitat în oglindă, apoi un țipăt prelung mi-a iașit din piept.
 Imediat, de dincolo de ușă am auzit vocea tatei : "Ce-ai făcut ...?"
 "Apa", am răspuns, "e receee...!"

Și apa curgea peste mine, în șiroaie subțiri, tăioase, reci...apoi calduță, prietenoasă, ca o răsuflare...

Am tresărit, am oprit apa și mi-am aruncat pe cap un prosop mare, portocaliu.

Fulgurant, m-am zărit în oglindă...  Eram tot eu, eu cel de azi, sau cel de mâine, parcă.

Atunci a sunat desteptatorul:  ping-ping-ping, ping-ping-ping, ping-ping-ping ....,  continuu.

I-am atins butonul de oprire și m-am aruncat în papucii mei de catifea albastră, am privit spre fereastră și ...am uitat, am uitat ce visasem.