Question

Redacteaza o naratiune de 150-300 de cuvinte, in care sa prezinti o intamplare petrecuta in timpul unui spectacol.
In compunerea ta trebuie:
- sa relatezi o intamplare respectand succesiunea logica a faptelor;
- sa precizezi doua elemente ale contextului spatio-temporal;
- sa respecti structura specifica a tipului de compunere cerut;
- sa ai obligatoriu numarul minim de cuvinte precizat.

Answer 1

 O întâmplare la un spectacol de circCircul la care am fost azi se numește Orlando  și aparține tipului care  execută numere de echilibristică și jonglerii foarte reușite.Au un program foarte bun; spectacolul începe cu o trapezistă care  are o dexteritate și o grație de invidiat. Am rămas cu ochii  spre cupola circului, când i-am urmărit evoluția. Tot aceeași trapezistă a executat un alt număr de ridicări în mâini împreună cu un alt acrobat. Curios a fost momentul când artista  a mers printre spectatori și l-a rugat pe un spectator să o țină câteva secunde în mâini.Omul s-a ridicat și a mers în arenă și, fără antrenament și exercițiu,a executat ce i se ceruse.E curajos din partea ei să se încreadă în forța unui oarecare,dar... exercițiul a fost aplaudat de cei prezenți,iar ,,anonimul” era așa de fericit,că se tot înclina și mulțumea,a fost necesar să intervină chiar artista să-l conducă ea însăși de unde-l luase.Toți am râs,pentru că era comic,se credea artist. Clovnul cel șugubăț își face apariția și îi distrează pe copii cu diferitele lui trucuri.Luminile se sting și se montează decorul pentru numărul cel mare:acrobația pe motociclete într-o sferă metalică. Mă ține cu răsuflarea tăiată, trei motocicliști tineri intră pe rând în ea și fac câte o tură, primul, apoi primii doi iar apoi toți trei.Motoarele vuiesc, au o viteză ce nu poate fi urmărită cu privirea, parcă ți-e frică să nu plece sfera din loc, luminile, zgomotul, sfera, tensiune...cei trei se plimbă de-a dreptul pe pereții sferei, pe tavan, pe unde vor, un număr impresionant.Urmează momentele de dresaj cu cai bine hrăniți,dar cam țâfnoși defilează,apoi zebre,lame.Băiețelul de lângă mine,venit singur,ce curaj!m-a rugat să-l însoțesc la plimbarea cu poneiul prin arenă,în pauză.L-am urmat și poneiul se gudura ,cerea mângâieri și-atunci am decis să ne jucăm cu el,am mers pa lângă el,l-am hrănit cu biscuiți,l-am mângâiat și-am plecat.Dar el m-a urmat docil,n-a mai intrat în arenă,a stat lângă mine.A venit dresorul,nimic,era de neclintit.Și-atunci mi-a venit o idee:să merg cu el spre locul unde doarme.Spectacolul a continuat,iar eu cu poneiul,veseli,am străbătut arena și-am ieșit afară.Toți aplaudau.Am plecat într-un târziu,când a adormit.A doua zi mi-a dat telefon dresorul,îi lăsasem numărul,nu mânca fără mine.Și de-atunci merg în fiecare zi să-l hrănesc.Nu știu cât va ține prietenia asta,dar acum suntem fericiți.