Question

redacteaza o naratiune de 150 300 de cuvinte , in care sa prezinti o intamplare petrecuta la munte

Answer 1

Era o zi frumoasa de iarna. Clasa mea si domnul diriginte au propus sa mergem la multe deoarece acolo nisese deja. Eu nu eram prea sigura de ipoteza lor, desi am acceptat. Mai demult, cand am fost ultima data la multe, mi-am luxat piciorul si de atunci nu prea mi-a mai placut zapada si tot ce tine de iara.
Cand am ajuns, am vazut ceva ce nu mai zarisem niciodata la acest anotimp: frumusetea sa! Zapada era alba,alba ca laptele spumos si cald pe care il facea bunica. Brazii si copaceii erau ca niste soldatei batuti de vreme si de timp care parca pazeau casele vechi din acel loc. Toti eram fascinati de ceea ce puteam vedea, noi niste simpli oameni!
 Andrei a propus sa ne dam cu saniile pe dealul plin de nea de langa hotelul nostru. Cu totii am fost de acord.
Cand am ajuns intr-un loc mai ferit de neaua care cadea,parca dansand din maiastrul policandru al cerului ne-am zis ca ceva e ciudat acolo. Dintr-o data am auzit o voce calda,calda si lina care parca ne mangaia urechile. Ne-am dus cu totii parca ,vrajiti de acel glas, spre locul de unde il auziseram.
Peste cateva secunde, am observat o femeie inalta si frumoasa. Imediat, ne-am dat seama ca era chiar Zana Iarna. Avea o rochie lunga, atat de luga si parca pictata cu flori de gheata mari si mici! Eram  uluiti! Fara sa ne spuna vr-un cuvant, a disparut lasand in urma sa un vald de flori albastre, inghetate.
Sosise si ziua in care trebuia sa parasim acel loc magic,inghetat. Ne-am urcat in autocar si am plecat. Pe drum, dupa ce deja ne indepartaseram am auzit iarasi acea voce. Era tot ea, Zana! Ne-a spus ca i-a placut sa ne gazduiasca in taramul sau. Ramaseseram toti fara cuvinte. I-am multumit si ea a plecat. 
Cand am ajuns acasa ,i-am spus mamei tot,chiar daca ea parca nu ma credea,fiind uluita de tot ceea ce puteam rosti in  acel moment. 
Iarna este un anotimp extraordinar in care totul este magic!