Redactează o naraţiune de 150 – 300 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută într-o
cetate.
În compunerea ta, trebuie:
– să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a faptelor;
– să precizezi două elemente ale contextului spaţio-temporal;
– să ai un conţinut adecvat cerinţei;
– să respecţi precizarea privind numărul de cuvinte.
urgent va rog!! dau coroana!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Era o zi normală de școală și trebuia să fiu ascultat la disciplina istorie pentru a-mi putea mări media. Din nefericire pentru mine nu m-am pregătit îndeajuns de mult pentru o notă bună, primind astfel un 5 de la doamna profesoară. După o astfel de întâmplare neplăcută, profesoara mi-a spus să învăț pe ora viitoare, adică ziua care avea să vină. Supărat, după ore, am mers acasă și am adormit cu capul pe carte încercând să învăț la aceeași disciplină.
După un timp, m-am trezit într-o grădină mare, cu mulți copaci și pomi fructiferi, cu flori pe o parte și alta a aleei pe care eram eu. Nedumerit de locul în care mă aflu, m-am întors și am văzut un zid uriaș cu o poartă pe care era imposibil să nu o observi din cauza înălțimii. Am intrat în această cetate speriat, gândindu-mă să nu pățesc ceva acolo. În curte zăresc o persoană mică de statură, îmbrăcată în haine strălucitoare împodobite cu diamante și pietre prețioase, cu o sabie legată la brâu și care țipa la niște oameni să îi pregătească sala tronului. Era Ștefan cel Mare. Am mers la el și fără să îl întreb ceva a început să îmi spună că știe cine sunt eu și de ce sunt aici. Am rămas cu totul uimit. A început să îmi povestească despre fiecare luptă pe care a avut-o în decursul domniei sale și cum, de fiecare dată, chiar dacă era în inferioritate numerică pe câmpul de luptă, nu s-a lăsat intimidat de adversarii săi, încercând din răsputeri să ducă lupta la bun sfârșit în favoarea sa și cum, chiar dacă a pierdut două bătălii, nu a renunțat niciodată în a continua să lupte pentru poporul său; sfătuidu-mă să fac și eu același lucru, adică să nu renunț la război doar pentru că am pierdut o bătălie și să fac tot ce îmi stă în putință, ba chiar și mai mult de atât, să reușesc să câștig bătălia. L-am întrebat cum aș putea face asta fiindcă eu nu știu să mă lupt. A zâmbit și mi-a șoptit la ureche să îmi amintesc de ceea ce mi-a povestit el. M-am trezit din somn speriat, era ora 7 seara. Am zis că nu mai am timp să învăț astfel încât să iau notă mare la istorie.
A doua zi, la ora de istorie, profesoara m-a chemat în fața clasei; tremuram de emoții. Profesoara m-a întrebat anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și câte lupte a pierdut acesta. Am răspuns la întrebare fără să mă mai gândesc, amintindu-mi de visul avut cu o zi înainte. M-a rugat profesoara să îi spun câte ceva despre acest domnitor și despre faptele sau luptele sale în decursul domniei la tronul Moldovei. Bucuros, am răspuns fără nici o frică la toate întrebările profesoarei primind astfel un 10 cu felicitări din partea acesteia pentru răspunsurile date. Chiar dacă nu mi-am mărit media așa cum am vrut, cel puțin am rămas cu date importante din istoria noastră, a românilor. După ce ora s-a terminat mă rugam să am în fiecare zi astfel de visuri.
După un timp, m-am trezit într-o grădină mare, cu mulți copaci și pomi fructiferi, cu flori pe o parte și alta a aleei pe care eram eu. Nedumerit de locul în care mă aflu, m-am întors și am văzut un zid uriaș cu o poartă pe care era imposibil să nu o observi din cauza înălțimii. Am intrat în această cetate speriat, gândindu-mă să nu pățesc ceva acolo. În curte zăresc o persoană mică de statură, îmbrăcată în haine strălucitoare împodobite cu diamante și pietre prețioase, cu o sabie legată la brâu și care țipa la niște oameni să îi pregătească sala tronului. Era Ștefan cel Mare. Am mers la el și fără să îl întreb ceva a început să îmi spună că știe cine sunt eu și de ce sunt aici. Am rămas cu totul uimit. A început să îmi povestească despre fiecare luptă pe care a avut-o în decursul domniei sale și cum, de fiecare dată, chiar dacă era în inferioritate numerică pe câmpul de luptă, nu s-a lăsat intimidat de adversarii săi, încercând din răsputeri să ducă lupta la bun sfârșit în favoarea sa și cum, chiar dacă a pierdut două bătălii, nu a renunțat niciodată în a continua să lupte pentru poporul său; sfătuidu-mă să fac și eu același lucru, adică să nu renunț la război doar pentru că am pierdut o bătălie și să fac tot ce îmi stă în putință, ba chiar și mai mult de atât, să reușesc să câștig bătălia. L-am întrebat cum aș putea face asta fiindcă eu nu știu să mă lupt. A zâmbit și mi-a șoptit la ureche să îmi amintesc de ceea ce mi-a povestit el. M-am trezit din somn speriat, era ora 7 seara. Am zis că nu mai am timp să învăț astfel încât să iau notă mare la istorie.
A doua zi, la ora de istorie, profesoara m-a chemat în fața clasei; tremuram de emoții. Profesoara m-a întrebat anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și câte lupte a pierdut acesta. Am răspuns la întrebare fără să mă mai gândesc, amintindu-mi de visul avut cu o zi înainte. M-a rugat profesoara să îi spun câte ceva despre acest domnitor și despre faptele sau luptele sale în decursul domniei la tronul Moldovei. Bucuros, am răspuns fără nici o frică la toate întrebările profesoarei primind astfel un 10 cu felicitări din partea acesteia pentru răspunsurile date. Chiar dacă nu mi-am mărit media așa cum am vrut, cel puțin am rămas cu date importante din istoria noastră, a românilor. După ce ora s-a terminat mă rugam să am în fiecare zi astfel de visuri.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă