Question

redacteaza o naratune de 200-250 de cuvinte in care sa-ti imaginezi aventurile tale cu mos craciun incare-sa contina camera binecuvartata , trupul voinic , vesel si spinten ca un baieandru de saisprezece ani si sangele rosu , sanatos , alergandu-i , un narator de persoana 1 , inca doua personaje inafara de tine si un titlu potrivit

Answer 1

                       Peripeții cu Moș Crăciun
  
      Când m-am oferit voluntar ca ajutorul lui Moș Crăciun nu mă gândeam că este adevărat. Ziceam că e vreun fel de campanie pentru a dona jucării, dar s-a dovedit că Moș Crăciun fals e adevărat.
       L-am întâlnit pentru prima oară. Nici nu vă dați seama cât de mare mi-a fost mirarea să văd un moș cu plete albe să fie vesel și sprinten ca un băiețandru de șaisprezece ani. Deși era un spirit în carne și oase, putea să reziste mai mult ca mine. I-a zâmbit tăcut, simțind cum sângele roșu se juca în obrajii mei ciupiți de frig. Am apucat primul cadou care mi-a venit în cale și ușor m-am îndreptat spre sania moșului, pentru a-l pune în ea.
 - Hei, ușurel, te-am mai văzut pe aici? zise acuzator un spiriduș mai arțăgos, arătând cu penița în direcția mea. Ești și tu un împielițat care fură jucăriile moșului? A?! Ia spune!
 - Zurgălăi, lasă-l în pace! Nu vezi că e pe lista celor cuminți? de undeva răsărise un alt spiriduș, mai vesel și mai optimist.
 Zurgălăi mormăise ceva și se îndepărtă de mine, piermițându-mi să pun cadoul în sanie. Apărătorul meu m-a urmat, ajungând să mă întrebe:
- Cum te cheamă?
-....... (aici pui numele tău)
- Încântat. Eu sunt Voie Bună! zise el strângându-mi mâna cu putere. Scuză-l pe Zurgălăi, e supărat din cauza jucăriilor furate.
- Atunci să le recuperăm! am propus.
- Da! spuse Moș Crăciun, care apăruse ca prin magie aici.
Am colindat văi și dealuri, dar n-am găsit nici urmă de cadourile furate. Chiar când am vrut să ne dăm bătuți, în fața noastră se năzărise un hambar.
- Ia vezi, poate îs acolo! a zis Zurgălăi.
Am pășit toți trei înainte spre hambar. Trupul meu voinic, sănătos alerga sprinten spre ușa mare maro, iar deschizând-o am dat de o cameră binecuvântată plină ochi cu cadouri.
- Le-am găsit!
- Da, zise Moș Crăciun, dar cine le-o fi furat?
- Noi, a răspuns cineva.
Doi copii au apărut de după mormanele de cadouri, rușinați de prezența noastră.
- De ce? am întrebat eu.
- Am vrut mai multe cadouri.
- Ei bine, zise Voie Bună, nu e bine să furi darurile altora, dar e bine să împarți. Ați vrea să împărțiți cu noi?
- Da! au răspuns ei, zâmbind larg, alergându-i în dreptul lui.
Și deși nu erau cei mai cuminți copii, ne-au ajutat să împachetăm cadourile în sania lui Moș Crăciun și s-au ales și eu cu câte un cadou. Eu doar am mulțumit pentru această aventură și am plecat acasă, găsind acolo sub brad o mulțime de cadouri.