Question

redacteaza o natartiune de 150-300 de cuvinte, in care sa prezinti o intamplare reala sau una imaginara petrecuta in timpul unei intrecere sportive

Answer 1

 Eram acolo, în rând cu ceilalți. Numărul 8. Urma să se dea startul. Am așteptat până am mai auzit fluierul și am pornit. Pentru unii oameni este dificil să alerge 100 de metri, iar intrasem într-o întrecere de 2,5 km. 

     M-am antrenat mult timp pentru asta, așa că nu îmi puteam permite să pierd și să îmi dau seama că toate diminețile în care am alergat zeci de minute au fost degeaba. Trebuia să o fac, pentru mine.

     Am trecut deja de pragul de 1 km și am observat că unul dintre adversarii mei se ține scai de mine. Dacă eu alergam mai repede, la fel și el. Dacă eu făceam pașii mai mari, la fel și el. Mă irita gândul că ar fi putut să mă întreacă.

     Ajunsesem la pragul de 2,3 km. Mai aveam doar 200 de metri și deja simțeam gustul victoriei, când . . . un zgomot m-a distras și m-am uitat în spate doar ca să îl văd pe „Domunl Scaiete” cum căzuse la pământ, accidentat grav. Pentru o secundă m-am gândit că o merită, dar apoi m-am întors la el, pierzând șansa de a câștiga.

    Au ajuns și paramedicii, l-au pus pe targă și erau gata de plecare spre cel mi apropiat spital. Unul dintre ei, chiar înainte să urce în ambulanță a strigat:

    - Hei . . . Puștiul cu numărul 8 ! 

   M-am întors

    - Ești un băiat de treabă, să știi ! Mi-a spus el cu un zâmbet pe buze

    Acele vorbe m-au încălzit și m-au făcut să îmi dau seama că, deși am pierdut cursa, mi-am dovedit mie și celor din jurul meu, că mai presus de atributul de bun alergător, eram un „OM ADEVĂRAT”.