Redacteaza o pagina de jurnal, de cel putin 150 de cuvinte, care sa cuprinda
prezentarea unei emotiva unui sentiment din copilaria ta. Este necesar ca textul sa
contina o secventa narativa, o secventa descriptivă şi una explicativa. Data
redactarii jurnalului este 24 decembrie 2019
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
91
24 dec 2019
De ceva timp doresc sa ți povestesc următoare lucruri,jurnalule...Îmi este atât de dor sa merg la bunici.Îmi reamintesc cu lacrimi in ochi casa lor ce avea un miros îmbietor de preparate abia scoase din cuptor ,grădina in care se afla Mesteacănul sub care îmi citeam cărțile preferate ,florile pe care le udam împreuna cu bunica repetitiv și leagănul in care ma împingea bunicul.As da orice sa mai stau in brațele bunicului care îmi povestea amintirile din Copilăria sa in timp ce bunica făcea mâncare de zor.
Acum Pășesc in odaia bunicilor,praf ,pânze de păianjen dar amintiri,multe amintiri și trăiti ce mi încălzesc sufletul.Pășesc către dulapul bunicii plin de bijuterii,podeaua scârțâie,deschid mobilierul și observ o cutie din argint cu numele meu inscripționat pe ea.Zâmbesc larg ,confuz și o deschid: multe poze cu mine de când eram mică,câteva poze cu bunicii și un colier pe care scria”mereu și pentru totdeauna”și interior avea pe partea dreapta o poza cu bunica și pe cealaltă cu mine și bunicul.O stare de melancolie m a cuprins instant,ma las întinsa pe patul lor in care stăteam o data și am început sa mi reînchipui toate momentele ce au trecut.
Mereu am simțit ca bunicii ma înțeleg de multe ori chiar mai bine decât mama și tata,cu ei am putut mereu sa vorbesc deschis fără a ma simti vinovata când știam ca am greșit cu ceva.Niciodată nu au dat dovada de lipsa de interes sau de răutate,mereu au fost lângă mine când am avut nevoie de ei,cu brațele călduroase larg deschise.
De ceva timp doresc sa ți povestesc următoare lucruri,jurnalule...Îmi este atât de dor sa merg la bunici.Îmi reamintesc cu lacrimi in ochi casa lor ce avea un miros îmbietor de preparate abia scoase din cuptor ,grădina in care se afla Mesteacănul sub care îmi citeam cărțile preferate ,florile pe care le udam împreuna cu bunica repetitiv și leagănul in care ma împingea bunicul.As da orice sa mai stau in brațele bunicului care îmi povestea amintirile din Copilăria sa in timp ce bunica făcea mâncare de zor.
Acum Pășesc in odaia bunicilor,praf ,pânze de păianjen dar amintiri,multe amintiri și trăiti ce mi încălzesc sufletul.Pășesc către dulapul bunicii plin de bijuterii,podeaua scârțâie,deschid mobilierul și observ o cutie din argint cu numele meu inscripționat pe ea.Zâmbesc larg ,confuz și o deschid: multe poze cu mine de când eram mică,câteva poze cu bunicii și un colier pe care scria”mereu și pentru totdeauna”și interior avea pe partea dreapta o poza cu bunica și pe cealaltă cu mine și bunicul.O stare de melancolie m a cuprins instant,ma las întinsa pe patul lor in care stăteam o data și am început sa mi reînchipui toate momentele ce au trecut.
Mereu am simțit ca bunicii ma înțeleg de multe ori chiar mai bine decât mama și tata,cu ei am putut mereu sa vorbesc deschis fără a ma simti vinovata când știam ca am greșit cu ceva.Niciodată nu au dat dovada de lipsa de interes sau de răutate,mereu au fost lângă mine când am avut nevoie de ei,cu brațele călduroase larg deschise.
Alte întrebări interesante