Question

Redacteaza o scurta naratiune in care sa prezinti O intamplare hazlie din perioada in care ai fost elev de gimnaziu!

Answer 1

Eu, în Gimnaziu, am avut zile frumoase, dar și zile mai posomorâte, mai lipsite de ritm.
 Profesorii erau și mai buni și mai răi, adică mai erau și profesori care nu zâmbeau niciodata, erau încruntați tot timpul.
 
Într-o dimineață, tot de ianuarie, am zărit pe fereastră cum abia venea la școală colegul nostru Zgardă. El era mic de statură, pe atunci, chiar și puțin fricos, sau poate era prea politicos, inclusiv cu cei care se comportau violent.
 
Eram vreo 5-6 băieți în clasă, veniți mai devreme pentru a finaliza un poster despre frigul de afară și despre cum să ne ferim de răceală. Auzeam cum zăpada scârțâia sub pașii repezi ai "fenomenalului Zgardă", cum îi spuneam de obicei.
 
Am stins lumina în clasă și ne-am hotărât să-l speriem puțin. Îl auzeam cum se apropie, urcând scările, apoi a deschis ușa clasei.
 Brusc, noi l-am acoperit cu fața de catedră și am sărit toți pe el grohăind care mai de care mai fioros. Dar iată că se deschise ușa încă o dată și apăru ... Zgardă!

Noi ne-am oprit și am privit pentru câteva secunde  ghetele celui de sub fața de catedră, apoi am tulit-o speriați,  neștiind unde să ne mai ascundem.  Ne-am regăsit toți în spatele școlii, gâfâind și cu ochii scoși din orbite.  Ne dădusem seama că cel pe care-l speriasem era chiar Domnul Director, un om scund și care nu zâmbea niciodată.
 
Am hotărât să spunem că nu am fost noi, dar ghiozdanele...rămăseseră în clasă ! Eram distruși, definitiv... Atunci a apărut la colțul școlii ...Zgardă.
 
S-a apropiat aproape în fugă, s-a oprit la 2-3 pași de noi, ne-a privit, apoi a izbucnit într-un râs care-l zguduia așa de tare că se sprijinea de zidul zgrumțuros al școlii .
Când  și-a mai revenit, ne-a spus sincopat :"Ați fost... fenomenali !"
 L-am întrebat ce s-a întâmplat după ce noi am fugit speriați.
 
El ne-a povestit cum Domnul Director s-a eliberat de sub fața de catedră, apoi a aprins lumina și i-a zis supărat: "Ce se întamplă aici, măăă ...! " cu un "ăăă..." care nu se mai termina.  Zgardă s-a scuzat și a răspuns că el tocmai atunci deschisese ușa clasei. "Adică tu acum ai venit ?" l-a mai intrebat Domnul Director, iar el, Zgardă, a confirmat și, sfios,  și-a dat jos ghiozdanul din spate. Domnul Director l-a privit cam lung , apoi a plecat, nervos...

După nici un minut s-a întors în clasă și i-a zis : "Tu m-ai salvat, dar să nu mai spui la nimeni !" Și pentru prima dată de când îl știa, Zgardă l-a văzut pe Domnul Director zâmbind, dar așa de larg, de luminos și de relaxat... încât nu știa ce să mai creadă.  

A auzit ușa cum se închide, pașii Domnului Director pe hol, iar apoi un sănătos și neverosimil hohot de râs...