Redactează un text, de 15 rânduri, cu titlul, De la fereastra casei mele
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
te ajut cu o idee
Explicație:
Intr-o zi frumoasa de primavara, vad la la fereastra casei mele ceva nemaipomenit. Pare a fi o zana. Ea m a chemat cu ea sa mi arate ceva....
dupa poti spune ca te a dus in gradina din spate si ti a aratat o usa secreta ....
Sper ca ti am fost de folos
Răspuns:
Ferestrele mari, prin care soarele pătrunde în voie în camera obscură, sunt larg deschise. Neliniştea şi zarva oraşului se chinuie să pătrundă în camera mea. Undeva în apropiere, în copacii ce străjuiesc blocul prăfuit, păsărelele mici ciripesc suav. Glasul piţigăiat al acestora se aude neîntrerupt. Gureşe cum sunt ele, păsărelele reuşesc să schimbe atmosfera mohorâtă a cartierului şi să o transforme într-un murmur plin de viaţă şi de culoare.
Deodată, liniştea cartierului este spartă de sunetul strident şi răscolitor al unui girofar. Glasul tânguitor al acestuia se aude din ce în ce mai tare, semn că salvarea se apropie de strada mea. Când ajunge în dreptul geamului meu, se aude atât de tare încât ciripitul încântător al păsărilor este acoperit. Parcă ar fi stare de asediu! Apoi scade în intensitate, din ce în ce mai mult, până când devine abia perceptibil.
Hărmălaia păsărelelor se aude din nou. Lătratul răguşit al unui câine întrerupe din nou concertul păsărilor. Se repetă de câteva ori, până când vocea unui om îi pune capăt: „Rex, vino înapoi! Rex!”. Paşii înfundaţi ai câinelui se aud pe asfaltul tare. Câinele se îndreaptă în fugă spre stăpânul său. Îşi anunţă intenţia cu un lătrat scurt şi voios.
Scrâşnetul roţilor unui automobil, pornit în grabă, îmi aminteşte că oraşul în care stau este aglomerat. Un claxon ascuţit şi prelung îmi confirmă gândurile. Sunetul iritant al claxonului se repetă de câteva ori. Se aude un zgomot de motor ambalat, după care sunetul se pierde printre blocuri ca o nălucă. Apoi din nou linişte.
Ciripitul pune din stăpânire pe încăperea mea, dar nu pentru mult timp. Ciulesc urechile! De undeva din depărtare se aude o muzică liniştită. Aproape că-mi vine se visez cu ochii deschişi. Deşi nu se aud tare, acordurile de chitară răzbesc prin zumzetul oraşului, precum un ecou. Ritmurile armonioase ale chitarei, abia perceptibile, reuşesc să mă relaxeze. Ascult cu atenţie intonaţiile preţ de câteva minute. Reveria este întrerupt dintr-o dată. Clinchetul intens al sonerie se aude ca un ţipăt. Mă readuce cu picioarele pe pământ. Mă ridic de pe fotoliu şi mă îndrept grăbit spre uşa apartamentului.