Limba română, întrebare adresată de BalintMario777, 8 ani în urmă

Redacteaza un text de 150-300 de cuvinte, in care sa argumentezi daca amintirile pot sau nu pot fi considerate o forma de recuperare a timpului pierdut, valorificand informatiile transimse de fragmentul dat. Mircea Eliade, Memorii
URGENT!!!


targoviste44: pentru ce clasă ?
BalintMario777: Clasa a 9-a
targoviste44: ok postează fragmentul dat
BalintMario777: L-am postat!
targoviste44: am văzut, cred că se putea posta tot aici, era simplu
targoviste44: acum scrie tu primele15-20 de cuvinte din compunerea ta,
scrie aici la comentarii, cam 3 rânduri, să stabilim unele personaje din trecutul tău și cîteva direcții de urmat
BalintMario777: Nu stiu domnule sa construiesc acest text, de aceea am postat aici pe brainly, daca puteti sa il construiti dvs. ar fi super daca nu nu este nici un fel de problema o sa astept pentru un alt raspuns, nu am nici o idee cum sa incep acest text de aceea am nevoie de ajutorul dvs., il puteti construii cu personaje din creatia dvs. nu stiu cum sa incep textul acesta.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de ionela1018
5

Nu cred că există oameni fără amintiri. Dacă ar exista, ar fi atât de triști, încât și o zi frumoasă ar trece fără să o observe.

Consider că viața noastră este făcută din amintiri. Iar amintirile sunt antidotul pentru dorurile care ne apucă mai mereu și care ne mistuie pe dinăuntru.

Cel mai sfâșietor e dorul de cineva care nu mai există și pe care îl dorești în preajma ta. Atunci chemi amintirile și simți că, pentru un timp, l-ai avut cu tine, ați vorbit și v-ați alinat unul pe altul.

Sau ți se face dor de un sunet anume sau de un miros atât de familiar, că începi să miști lucruri prin casă sau să deschizi borcane doar-doar regăsești sunetul sau mirosul care te pot alina.

Cred că amintirile care ne năpădesc ne spun că nu am apreciat îndeajuns momentele trăite, și că putem să nu avem regrete, retrăind, din când în când, un timp care nu se mai întoarce.

Răspuns de targoviste44
3

Amintirile sunt păstrate în memoria de lungă durată.

Acolo, în memoria noastră, timpul stă nemișcat parcă, fixând

undeva,  printre neuroni, întâmplări vesele și triste din trecut.

O formă de a păstra sigur fluturările timpului,  coborâte

peste sufletul nostru, ar fi scrierea acestora într-un caiet,

pe care să-l numim "Memorii" . Astfel timpul rămâne închis

între pagnile acelui caiet, refuzînd trecerea spre uitare.

Dăm amintirilor un suav parfum de eternitate, adăugând,

zile-n șir, tremurul ușor al mâinii care le-a scris cu răbdare.

Alte întrebări interesante