Redactează un text de cel puțin 150 de cuvinte în care să relatezi o întâmplare, pornind de la învăţătura extrasă din versurile textului literar. Vei folosi narațiunea ca mod predominant de expunere. va rog ajutati ma imi trebuie pe maine .textul literar este vulpea lupul si calul de grigore alexandrescu va rog ajutati ma:(
Răspunsuri la întrebare
La Băcănie, devreme...
Spirică se duse la Băcănie. Dădu 5 lei pe o pâine dolofană și de
alți 5 lei, ultimii găsiți prin buzunare, luă câteva eugenii pentru
ăia mici, c-avea doi băieți, care se bucurau mereu când venea el
acasă de la magazin.
Și doar era să iasă, când domnu jandarm Florea strigă la el:
- Ce faci mă Spirică, te faci că nu mă vezi...?
Spirică strânse pâinea la piept și zise vizibil încurcat:
- Să trăiți, eram pe fugă, mă scuzați...
- Hai, lasă fuga, du-te și cere un rachiu pentru șefu, ordonă Florea.
Spirică se duse, dădu pâinea înapoi vânzătoarei, apoi cu cei 5 lei
primiți pe pâine luă un rachiu, pentru domnul șef.
Puse rachiul pe masa jandarmului și, cu plecăciune, zise:
- Eu mă cam duc, c-ar fi să mă caute doctoru'... am ceva tuse.
- Du-te, Spirică..., mai treci tu, că eu o să tot stau...
Terasa strâmtă, cu 4 mese doar, rămase stăpânită de jandarmul Florea,
care sorbea alene din rachiul de mere, un pic cam puturos la gust,
dar tăricel.
Peste cam o juma de ceas, Spirică se întoarse și-l salută umil pe
domnul șef.
- Cum a fost nentule, acolo la doctor...? se interesă jandarmul, ușor
afanisit, că mai jecmănise vro 3-4 săteni, ce trecură pe-acolo.
-Spirică tuși adânc, de câteva ori, deschise gura să zică ceva, apoi
iar tuși. Dar, la un timp, după ce se șerse cu batista, zise:
- Mi-a zis c-am luat covidu... ce să fac...!?
- Bă, mă omori, dă-te mai încolo, se răsti la el Florea, ridicându-se de la
masă și depărtându-se 2-3 metri.
- Acu, mă scuzați, zise Spirică, eu am venit, c-ați zis că să mai trec,
poate bem un rachiu amândoi... că sunt amărât.
- Bea mă singur, zise jandarmul, bea-l p-ăla de pe masă, că e neînceput,
dar dă-te mai încolo să trec, că stai proțap în ușă.
Spirică mai tuși o dată adânc și scuipă ceva pe jos, iar Florea se făcu
galben la față, apoi se lumină și zise:
- Ia mă colea, de la mine, 15 lei, să cumperi șpirt și paracetamoale...
Sprică se îndreptă spre masa de la fereastră, unde erau lăsați cei
15 leuți, iar domnul șef se furișă pe lângă perete și o tuli pe ușă,
înjurând din greu de toate cele sfinte.
După ce puse banii în buzunarul de la piept, Spirică luă țoiul de rachiu,
lăsat de jandarm, îl cercetă puțin în lumina săracă ce intra pe fereastră,
privi undeva spre tavan, sau prin tavan, și cu o mișcare scurtă îl dudu
pe gât, scuturându-se, la urmă, de două ori.
Se duse la vânzătoare, cu pas încet, dar hotărât, o privi cu un ușor zâmbet,
apoi ceru 3 pâini.
Vânzătoarea îl privi și ea pe Spirică, îl privi lung, cum se depărta,
cu pâinile strânse la piept, iar la un timp, când el întoarse privirea, ea
zâmbi și, repede, clipi din ochiul stâng, fermecător...