Redactează un text de cel puțin 200 de cuvinte în care să prezinți o cronică succintă a filmului tău preferat sau ultimului film pe care îl ai vizualizat
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Fetele de le Idlewild
TRECUT
O prietenie ce își ițește capul timid constrânsă de plasa prejudecăților și a rușinii, patru fete pe care societatea nu le privește cu ochi binevoitori, un internat în care familiile le ascund și unde șoaptele declanșează panică și frică, o dispariție ce ascunde o crimă și o fantomă ce pare a ști secretele tuturor.
PREZENT
O jurnalistă obsedată de uciderea surorii sale cu douăzeci de ani în urmă, un caz cu multe lucruri ce nu se leagă, un condamnat ce nu-și asumă vinovăția, o secție de poliție clădită ca o mare familie, ce-și susține membri ascunzându-le secretele.
Prezentul și trecutul se împletesc pe marginea a două cazuri de crimă comise în împrejurări diferite la distanță de 40 de ani, încărcate de mistere fantomatice ce vor fi dezlegate cu ajutorul dragostei familiale și al puterii prieteniei.
Poveștile cu fantome îmi par excentrice și îndrăznețe, dar recunosc că mă atrag și îmi testează curiozitatea. Și, deși inițial am fost sceptică, ce a început aducându-mi aminte de Fetița din scrisoare a avut un altfel de curs și un final neașteptat de bun.
Mi-a plăcut Fiona, bătăioasă, hotărâtă, temerară și neînfricată, și modul în care încearcă să facă pace cu trecutul și cu suspiciunea ce nu-i dă pace privind uciderea surorii ei în urmă cu douăzeci de ani. Atunci s-a făcut dreptate, vinovatul a fost condamnat dar ceva în rezolvarea cazului îi dă bătăi de cap. Deși nu poate spune încă ce anume, simte că ceva nu se potrivește, că sunt lucruri care nu se leagă. Și ea nu-și poate găsi liniștea. Poate că cel care a fost condamnat nu e adevăratul criminal. Poate că adevăratul criminal e încă liber.
Mi-a plăcut Jamie și undeva pe la jumătatea cărții mă așteptam deja să-mi frângă inima. Ei bine, a făcut-o până la sfârșit, dar nu în modul în care anticipasem. E genul de tip perfect pentru orice femeie Jamie ăsta. Păcat că exemplarele ca el îs așa rare.
Atmosfera e sumbră, încărcată de umbre înfricoșătoare, te îndeamnă să-ți imaginezi apariții monstruoase ce plutesc în întuneric. Mi-a plăcut imaginea de justițiar creată în jurul lui Mary Hand și suprapunerea planurilor temporale. Și am empatizat perfect cu fetele din trecut: războinica încăpățânată ce-și duce singură bătăliile, atleta retrasă și tăcută, fata privită cu dispreț și superioritate ce plătește pentru greșelile părinților și cea rămasă singură pe lume. Legătura născută între ele a ținut loc de afecțiune și suport familial, s-au agățat una de cealaltă și au luptat să rămână împreună. Există prieteni ce pot înlocui familia, se pot crea legături mai puternice decât cele de sânge. Există prieteni ce nu vor uita și nu vor ierta. Există oameni ce vor lupta pentru liniștea ta și pentru a scoate adevărul la lumină oricât de adânc a fost îngropat.
Povestea Soniei este frustrantă și apăsătoare. O viață scurtă marcată doar de ghinioane, încercări atroce, pierderi și durere. Toată speranța unei adolescente la un nou început, spulberată într-o clipă fără niciun fel de regret. Războiul care i-a marcat viața, de care a fugit jumătate de lume, dar care tot a prins-o din urmă.
Poate că paranormalul din poveste n-o să fie pe placul scepticilor, dar a fost bine plasat și m-a ținut în priză pe toată durata lecturii. Iar rezolvarea cazurilor este bazată doar pe lucruri reale și veridice ceea ce e un plus pentru carte. Nu lasă enigme nerezolvate sau jumătăți de adevăr ci clarifică tot într-un mod rezonabil și real. Două crime comise din motive diferite și câteva femei ce-și caută dreptatea pentru a face pace cu trecutul. O ecranizare cred că ar fi de efect și ar prinde la amatorii de mistery-thriller cu elemente gotice.