Redactează un text in care sa argumentezi daca e importantă sau nu implicarea civica in perioadele de criză, raportandu-te atat la informatiile din fragmentul extras din volumul Marturusiri literare de Jean Bart cat si la experienta personală sau culturală.
ACESTA ESTE TEXTUL :
Eu mă consider fiu al Iașului , pentru că acolo am crescut și m-am format, până am plecat în lume. De Burdujeni nu-mi aduc aminte decât vag de tot ; niște frânturi de amintiri . Prima imagine care mi-a rămas e din timpul războiului cu turcii din 1877. Tatăl meu fiind militar a plecat în război și îmi amintesc jalea din casa cu ocazia acestui eveniment. Aceste lucruri le-au descris în Scrisorile Tatii. Pe urmă îmi aduc aminte cum ședeam cu toții ai casei în jurul unei lămpi cu abajur verde și făceam scamă . Pe vremea aceea , nu era vată pentru pansamente , ca astazi , ci scamă. Toți ai casei făceau scamă , ce se trimitea la Crucea Roșie . De atunci am o amintire pe care am descris-o , dar e bine s-o repet în două cuvinte : îmi aduc aminte cum poștașul aducea într-o zi un mic pachet. Îl primesc eu și-l duc mamei. Era în el ceasul tatii. Eu nu-mi dădeam seama , pentru că era prea mic , dar o văd pe mama că începe să plângă : credea că a fost ucis în război și în acel pachet se trimiteau familiei lucrurile găsite la el. A doua zi a venit o scrisoare de la tata și , natural cu această bucurie pentru întreaga familie. E o scenă care mi-a rămas din primii ani ai copilăriei . Clasele primare le-am făcut bineînțeles în Iași și în clasa a doua primară am avut de profesor chiar pe celebrul scriitor Ion Creangă. Eram prea mic , dar mi-l aduc bine aminte : un om gros și gras , cu o pălărie mare gri, mișca mult , sufla greu si stergea mereu cu o batistă mare de popă. După cum știți , a fost și el preot și prieten cu preotul Enăchescu , cu care a lucrat împreună " învățătorul copiilor ". Si ce mi-a rămas în minte știu că saluta pe copii , pe când ceilalți dascăli nici nu se uitau la ei. De câte ori îi salutam , el își scotea pălăria lui cea mare si noi , pentru asta , treceam de zece ori prin fața lui. Îi plăceau copiii și știu asta pentru că prin clasa a patra primară nu-l mai aveam pe el - ședeam în Sărăcie , pe când el ședea în Țicău. Pe panta aceea , ne dădeam cu săniuța și treceam chiar prin fața casei lui . El ieșea în poartă îmbrăcat într-un fel de cațaveică de vulpe și uneori se suia cu noi în sanie și ne arata cum trebuie să cârmuim ; nu se supără deloc când se răsturna sania cu noi și cu el. Domnilor , am trăit în mediul Iașului și cei care n-au trăit în Iași greu își pot da seama de acea atmosfera Ieșeană . Am trecut și eu pe sub " plopii fără sot " . Am visat și la Grădina Copoului , chiar sub teiul lui Eminescu . Am văzut pe Eminescu; n-am vorbit cu el , pentru că eram copil. Si astazi când mă duc la Iași , cand si cand cu adevărată voluptate cutreier străzile Iașului oprindu-mă la fiecare colț , căci îmi aduc aminte locurile unde am copilărit și întreaga Istorie a Iașului.
Răspunsuri la întrebare
Argumentare dacă e importantă sau nu implicarea civică în perioadele de criză. Textul: "Mărturisiri literare" de Jean Bart
După opinia mea, implicarea civică în perioadele de criză este foarte importantă prin implicarea noastră a tuturor în efectuarea de acțiuni de voluntariat pe timp de criză.
În acest text, autorul Jean Bart își amintește cum "Toți ai casei făceau scamă ce se trimitea la Crucea Roșie", deoarece în timpul războiului din 1877 spitalele nu aveau vată. Scama era făcută în jurul unei "lămpi cu abajur verde", ceea ce înseamnă că era un efort făcut în plus.
Acum pe timp de pandemie sunt toate condițiile pentru implicarea noastră civică, cum ar fi pentru oamenii în vârstă, care trăiesc singuri și au nevoie de susținere morală.
Așadar, implicarea civică este absolut necesară, doar că trebuie descoperite nevoile pe timp de criză pentru ca ajutorul să fie valorificat în mod eficient.
Succes! ⚘