redactează un text în care sa povestiți un fapt istoric legat de numele lui Alexandru cel Mare care v-a impresionat cel mai mult
va rog, cât mai repede.....dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Bătălia de la Issos a avut loc în anul 333 î.Hr., între macedonenii conduși de Alexandru cel Mare și perșii conduși de Darius al III-lea. Alexandru, cu o armată experimentată și compactă, a întâlnit o armată dezorganizată formată din soldați din mai multe țări. Bătălia decisivă s-a dat la Issos. Aici, oastea lui Alexandru a întâlnit armata persană în câmp deschis. Darius a atacat primul aruncând în luptă, într-o primă fază, cavaleria. Oastea lui Alexandru a așteptat pe loc, în formație de falangă, atacul cavaleriei persane, apoi s-a desfăcut în două părți lăsând cavaleria inamică să pătrundă printre acestea și, prinzând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii, pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur.Faimoasa confruntare a avut loc în anul 333 î.Hr., atunci când Darius al III-lea (380 î.Hr - 330 î.Hr), „Rege al Regilor”, marele conducător al Imperiului Persan, își conduce numeroasa armată cu scopul de a strivi pe un „nimeni” îndrăzneț și enervant venit dintr-o țară micuță, care avea tupeul „să agite apele” în marele său imperiu. Singura problemă a lui Darius a fost că acest „nimeni”era regele Macedoniei, Alexandru cel Mare (356 î.Hr -323 î.Hr) .
Scopul cu care Alexandru al Macedoniei a pătruns pe teritoriul Imperiului Persan, era acela de a-l cuceri, atras de bogățiile teritoriului și urmându-și planul de extindere al Imperiului Macedonean. Astfel în luna noiembrie armata sa ajunge în sudul Anatoliei mânată de entuziasmul, curajul și ambițiile lui Alexandru, de cucerire.
Având o armată extrem de numeroasă și greu de aprovizionat, Darius al III-lea plănuia o campanie scurtă de alungare a inamicului. Avantajul numeric, dar și cel teritorial îl făceau pe regele persan să se gândească că aceasta va fi una dintre cele mai facile bătălii pe care le-a purtat. Mai mult decât atât, până atunci nici o oaste condusă de un rege persan nu fusese învinsă vreodată.
Darius face prima mutare și atacă trufaș armata inamică într-o vale îngustă, folosindu-se de cavalerie pentru această primă ofensivă. Geniul militar al lui Alexandru cel Mare, dar și vitejia armatei condusă de el aveau să administreze o lovitură puternică oștii persane. Astfel armata de macedoneni se deschide la comanda lui Alexandru, și prinde ca într-un clește cavaleria persană formată din aproximativ 80.000 de oameni. Urmează un atac puternic și rapid pe flancul persan. Numeroasa oaste a lui Darius este decimată și intimidată de aceste mutări, singura soluție rămasă fiind să părăsească într-un timp cât mai scurt locul bătăliei și să abandoneze lupta.
Însuși marele Darius este nevoit să recurgă la o fugă rușinoasă, lăsându-și în urma nu numai o bună parte a armatei dezorientată și înspăimântată, dar și propria mamă, soția și cele trei fiice, care îl însoțiseră în luptă pentru a vedea cum regele persan își învinge neînsemnații adversari macedoneni. Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu reușesc să îl ajungă. Pe lângă soldații persani capturați, o avere substanțială, bunuri, echipamente de război și arme au intrat în posesia oștii macedonene, în urma înfrângerii suferite de Imperiul Persan.