Redactează un text narativ, de cel putin 150 de cuvinte, in care să relatezi o intamplare amu- întâmplarii la persoana I, respectarea ordinii logice a evenimentelor, precizarea unui indice zantă, reală sau imaginară, petrecută în timpul unui joc cu prietenii. Vei avea in vedere relatarea temporal și a unui indice spatial, utilizarea narativului şi a dialogului ca tipare textuale.
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Eu ,mama,tata si fratele meu am plecat la munte .Era o zi de iarna cam friguroasa .
Pe neasteptate in fata drumului a aparut un pui de urs .Atunci eu mam speriat cu fratele meu.Mama a spus sa ne calmam.Neam uitat inca o data ,si am observat ca puiul era ranit la o labuta .
Mama a sunat la 112 si la veterinari sa vina.Intre timp ce asteptam in masina din padure venise mama puiului de urs .Mam panicat ,dar pana la urma au venit veterinari si a salvat puiul de urs ..
Pana la urma am anuns la munte,dar cu intarziere.Aceasta zi nu o pot uita niciodata
În ultima perioadă nu am reușit să mă mai întâlnesc cu prietenii mei atât de des pe cât o făceam înainte. Motivul pentru care, acum, îmi arunc privirea pe geam și mă gândesc la cele mai plăcute momente împreună.
Eram într-un septembrie târziu. Era și ziua mea de naștere și cum niciodată nu am avut pretenții de ceva select, ieșisem cu câteva prietene. Ajunsesem în parc, glumind și râzând, în bătaia vântului ce ne mangaia obrajii înroșiti și ne ciufulea părul jucăuș. Stau și acum și îmi amintesc cu mut drag cum m-am distrat în ziua aceea! Covorul de frunze ruginii se spulbera sub greutatea apăsătoare a celor cativa copii ce se avantasera la joaca. Am făcut tot ce ne-a trecut prin minte atunci! Jucasem tot ce se putea juca cu mingea, de la fotbal la baschet și alte jocuri pe cate prietena mea buna, Mara, avea imaginatia sa le inventeze. Nu cred că mai simtisem astfel de bucurie în suflet niciodată! Când deja gâfâiam puternic și mainile ne amorțiseră de la frigul ce se asterna afara si de la efort, ne cumparam cate o ciocolata caldă și ne așezăm pe o bancă. Norii se impletisera intr un vârtej de nuante de alb si negru, moment in care ne-am dat seama că o să plouă. Fix atunci au început primii stropi se cadă, de parcă cerul suspina încet, cand a început să plângă cu patimă, până și copacii întinzându și crengile din cauza puterii vântului .
Atunci auzim un strigăt. Barbatul de la care cumparasem ciocolata calda ne face semn sa venim. Ne ascundem in spatele lui, in taraba mica pe care o avea și atunci îmi rezerv timp să îl privesc cu coada ochiului. Avea în jur de saizeci de ani, deși umerii ușor gârboviți puteau sugera altceva. Părul lins pe creștetul capului, brazdat de un amalgam de fire albe lasa la vedere arcadele proeminente din care tâșnea nasul ca un cioc de vultur ce l preceda în mers asemenea prorei unui vas de război și îi dadea fetei o expresie usor severa. Cand isi îndreaptă ochii spre noi, suntem întâmpinate de o culoare ciocolatie, calda. Pe langa ploapele usor lasate îi dansau umbre ștrengaresti ce îi netezesc ridurile gurii, iar apoi rostește cu un surâs calm:
-Copii, de ce v-ati avantat afara pe vremea asta?
îl privim ușor rușinate, iar eu imi i au inima în dinti și îi spun:
-Astăzi este ziua mea de naștere. Mi-am dorit să o petrec cu prietenele mele și am fost atat de ocupată să mă joc încat nu am observat cum se întunecă, spun eu ,lasandu mi privirea în jos.
Deși nu îl văd, îl aud chicotind cu poftă ,iar apoi văd în fața mea o mana mare, cu degete patate de tutun, ce tin în palmă o briosa apetisanta.
-La mulți ani!
Și așa a început o prietenie strânsă. Am petrecut cateva ore bune acolo, cu nea Gheorghe, cum se numea dânsul, pana cand furtuna s a liniștit. Am ras toti cu lacrimi în timp ce mancam brioșe si beam ceai cald. Probabil că acesta a fost una dintre cele mai buna zile de naștere, iar cel mai important este că am făcut amintiri ce aveau să creeze o conexiunea în ambele parti.
Cu acest gând, îmi leg fularul în jurul gatului și pornesc spre parc. Deși au trecut atatia ani, de fiecare aniversare a mea obișnuiesc să trec pe la taraba lui nea Gheorghe, să beau un ceai sau o ciocolata calda și să depăn povești, de dragul vremurilor bune.