referat agricultura țărănească
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Răspuns:
agricultura țărănească se face in sate mai mult și sunt arate cu sapa de țărani unde sunt plantate popușoi grau sfleca (usturoi in perioada asta)
Răspuns de
0
Sper sa-ți fie de ajutor referatul!
Nu știu cât de bine este formulat,dar am încercat !
Motto:„Să luptăm pentru întărirea clasei ţărăneşti creând un adevărat ţăran de sine stătător”.
Agricultura țărănească, prin ponderea în realizarea producției alimentare, utilizarea mai deplină a forței de muncă, asigurarea subzistentei populației, diversificarea economică și creșterea activității zonelor rurale are un rol esențial în dezvoltarea economiei românești.
Gospodăria țărănească are o tradiție istorică, din epoca în care totul se făcea în casă și în gospodărie. Se trece apoi în epoca în care e nevoie ca ţăranii să aibă un schimb cât mai des cu piața, consumând și bunuri pe care nu le mai produc în gospodărie, pe care nu și le pot cumpăra decât desfăcând pe piață o parte din produsele pe care gospodăria le produce. Prețul pieței și nevoia de capital dictează agricultorului ce trebuie să facă, adică să producă ceea ce vrea piața, ceea ce are un preț bun.
După reformele agrare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, trăsătura dominantă în România a devenit economia țărănească familială, ceea ce a și permis teoria trăiniciei gospodăriei țărănești, care poate să se mulțumească adesea cu
7
venituri atât de mici pe unitatea de muncă, încât să poată exista condiții în care condamnă economia capitalistă la dispariție.1
De la Ion Mihalache, Constantin Stere și Nicole Cornățeanu s-a încetățenit ideea rentabilității agriculturii mici țărănești, care apare „într-o situație favorabilă pe baza datelor obținute din România și de la institutele de economie rurală din străinătate”.2 Ideea era argumentată prin volumul minimal al cheltuielilor în mica producție. Gospodăria țărănească se repetă mereu, nu are ca scop obținerea profitului, a rentei, a dobânzilor la capital, ci numai munca, valorificarea muncii membrilor familiei. Aici nu trebuie operat cu venitul net drept criteriu al eficienței, ci cu cel brut. Datorită veniturilor mediocre sau mici, insuficiente, gospodăriile țărănești nu puteau face față nici celor mai modeste nevoi de consum.
Nu știu cât de bine este formulat,dar am încercat !
Motto:„Să luptăm pentru întărirea clasei ţărăneşti creând un adevărat ţăran de sine stătător”.
Agricultura țărănească, prin ponderea în realizarea producției alimentare, utilizarea mai deplină a forței de muncă, asigurarea subzistentei populației, diversificarea economică și creșterea activității zonelor rurale are un rol esențial în dezvoltarea economiei românești.
Gospodăria țărănească are o tradiție istorică, din epoca în care totul se făcea în casă și în gospodărie. Se trece apoi în epoca în care e nevoie ca ţăranii să aibă un schimb cât mai des cu piața, consumând și bunuri pe care nu le mai produc în gospodărie, pe care nu și le pot cumpăra decât desfăcând pe piață o parte din produsele pe care gospodăria le produce. Prețul pieței și nevoia de capital dictează agricultorului ce trebuie să facă, adică să producă ceea ce vrea piața, ceea ce are un preț bun.
După reformele agrare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, trăsătura dominantă în România a devenit economia țărănească familială, ceea ce a și permis teoria trăiniciei gospodăriei țărănești, care poate să se mulțumească adesea cu
7
venituri atât de mici pe unitatea de muncă, încât să poată exista condiții în care condamnă economia capitalistă la dispariție.1
De la Ion Mihalache, Constantin Stere și Nicole Cornățeanu s-a încetățenit ideea rentabilității agriculturii mici țărănești, care apare „într-o situație favorabilă pe baza datelor obținute din România și de la institutele de economie rurală din străinătate”.2 Ideea era argumentată prin volumul minimal al cheltuielilor în mica producție. Gospodăria țărănească se repetă mereu, nu are ca scop obținerea profitului, a rentei, a dobânzilor la capital, ci numai munca, valorificarea muncii membrilor familiei. Aici nu trebuie operat cu venitul net drept criteriu al eficienței, ci cu cel brut. Datorită veniturilor mediocre sau mici, insuficiente, gospodăriile țărănești nu puteau face față nici celor mai modeste nevoi de consum.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă