referat cu titlul : Rugăciunea universală
sau cu titlul : Biserici cu icoane miraculoase
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Rugaciunea Universala
Explicație:
Rugaciunea, actul cel mai expresiv al religiozitatii crestinului, este poruncit si necesar pentru folosul sau personal si al aproapelui sau. In tot timpul si pretutindeni, oamenii s-au rugat pastrand cu Creatorul tuturor faptelor comuniunea neintrerupta intr-un dialog permanent, fundamentat pe calitatea lor de persoane capabile de dialog si ca minune prin insuflarea Sfantului Duh la creatie (Facere i, 26).
Sustinut prin lucrarea Duhului Sfant (In. IV, 23-24) dialogul omului cu Dumnezeu are pentru inceput calitatea de comuniune intre om si Dumnezeu, comuniune ce se pierde cu scurgerea timpului, astfel incat omul cazut in pacat, inzestrat cu potentialitati le si virtutiile ce-1 faceau capabil de dialog, devine aspirant dupa viata spirituala desavarsita. Aceasta cautare a unei nadejdi dupa fericirea pierduta face pe om sa-si ridice mainile spre cer in ruga pioasa, inchinandu-se Ziditorului, fara insa a-i cunoaste numele.
Revelatia naturala cuprinde dubla atitudine religioasa, prin care rugaciunea se poate caracteriza ca o atitudine de nedesavarsite incercari de a ajunge la adorarea Unicului, a! Adevaratului Dumnezeu. Cartea Faptele Sfintilor Apostoli ne relateaza prima atitudine in intermediul religiei grecesti care se confrunta cu agnosticismul divinului. Ei cauta pe Dumnezeu "doar L-ar gasi si L-ar pipai, desi nu e departe de fiecare dintre noi" (Fapte XVII, 27), mentioneaza Sfantul Apostol Pavel.
A doua atitudine marcheaza si incheie cautarea religioasa a omenirii din afara revelatiei supranaturale prin decadenta cultului de adorare, care devine idolatru si demonic (I Cor. X, 20).
Astfel, religia pagana, prin incercarea ei de a patrunde in sfera cunoasterii si experientei divinului, prin cult si rugaciune, sfarseste servitutea naturii din pricina nedesavarsirii fondului sufletesc uman, care inclina mai mult spre pacat.
Cu toate acestea, rugaciunea popoarelor antice, indeosebi, pastreaza forme originare de rugaciune, izvorate din frumusetea ei si puritatea religiei primordiale a omului paradisiac. Prin contemplarea logosului divin (In. I, 9), antichitatea pregateste primirea Cuvantului intrupat a Mantuitorului Iisus Hristos, care va reformuia prin activitatea Sa mesianica si invatatura Sa fundamentala pe Jertfa crucii, rugaciunea autentica in "duh si adevar" (In. IV, 24).