referat despre poporul roman și cultura lui, va rog muuuuuulttttt.. îmi trebuie pe mâine!
Răspunsuri la întrebare
în România şi în întreaga regiune Balcanică. Pe această arie extinsă au existat schimburi şi influențe reciproce, dar vechea Europă a urmat un drum propriu, generând culturi asemănătoare, cu legături directe, care prin realizări distincte se unifică într-un complex de sine stătător şi original, diferit de ceea ce se întâmpla în Orientul Apropiat şi în Europa de nord şi vest. In jurul anului 6500 î.Hr., în Vechea Europă, a apărut ceramica arsă la temperaturi înalte şi lustruită. Treptat, a apărut şi ceramica pictată, cu vase de forme şi stiluri diferite, ceea ce sugerează extinderea unei idei originale fără legătură cu migrația şi transferul. La sfârșitul mileniului al VII-lea î.Hr., în sud-estul Europei şi în centrul Anatoliei a avut loc o dezvoltare explozivă a artelor şi tehnologiilor, schimbul între cele două mari regiuni fiind făcut permanent pe "podul" de insule din Marea Egee. Numeroasele figurine de lut descoperite pe teritoriul României, Bulgariei, în fosta Iugoslavie, în sud-estul Ungariei, datate înainte de 6000 î.Hr., prezintă afinităţi cu cele din culturile Hassuna şi Samarra din Mesopotamia. Imagistica mitică răspândită în acest imens areal, indică o uniformitate evidentă, reflectată şi în arhitectură: case rectangulare, unele fiind prevăzute cu contraforturi, fundații din piatră, pereți din cărămidă şi acoperiş din plante pe structură din lemn. Astfel de case rectangulare constituie satele neolitice din Vechea Europă, unele fiind prevăzute cu şanțuri de apărare şi ziduri.
Cultura neolitică în întregul său areal sud-est european, s-a manifestat aproape unitar, fiind cunoscută distinct în zone regionale, după terminologii atribuite de cercetători în urma descoperirilor arheologice din epoca modernă2. Complexele culturale neolitice din spațiul românesc, conturate în intervalul de timp 6500-3500 î.Hr., sunt cunoscute sub diverse denumiri - Starcevo-Criş,Vinca-Turdaş, Vădastra-Boian-Gumelnița, Cucuteni, Hamangia -, depăşind geografic granițele statului modern. Până către anul 5000 î.Hr., s-a cristalizat cultura "veche europeană", cu variantele sale regionale, şi prezintă tradiții semnificative în arta ceramicii, arhitectură, organizarea cultică, instituțiile de conducere, o scriere rudimentară şi specializări meșteșugărești. Către sfârșitul perioadei neolitice s-a extins utilizarea metalelor, a cuprului în special. Populațiile de agricultori-meșteșugari neolitici trăiau în sate mari, destul de numeroase (în cultura Cucuteni sunt cunoscute câteva mii de necropole şi așezări), devenite chiar așezări de tip urban, îşi ridică temple (la Căscioarele)3, creează o lume mitică reprezentată în figurine de lut şi vase de cult, indicând o intensă viaţă spirituală. Interpretarea unor semne incizate pe ceramică, descoperite în așezări neolitice (Tărtăria,Vinca, Fafos, Kosovska Mitrovica, Gradeșnica) au condus la concluzia unor cercetători asupra existenței unei scrieri "vechi europene" care precede pe cea sumeriană cu două milenii4.
Vechea Civilizație Europeană a creat pe distanța a patru milenii un substrat suficient de puternic, extrem de profund, care a stat la baza vieții spirituale şi a culturilor europene din epocile ulterioare, cu pregnanţă în regiunile de manifestare a neoliticului 5 . Simbolurile şi imaginile grafice ale Vechii Civilizații Europene constituie "gramatica şi sintaxa unui fel de meta- limbaj prin care ni s-a transmis un întreg sistem de gândire mitică"6 . Zeițele şi simbolurile naturale din neolitic "vorbesc" şi astăzi în culturile europene într-un limbaj care atestă perenitatea şi continuitatea creatorilor matricei spirituale a continentului.