referat domnu trandafir de mihail stadoveanu
am nevoie urgent
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Domnu trandafir era un fel de erou pentru copiii care erau in clasa la el. Cand el povestea despre reusitele domnitorilor parca copiii se aflau chiar in acel moment, in acel loc, iar cand povestea ceva frumos despre istoriile, legendele si micutele povestioare facute de cineva important pentru tara ii venea si lui sa planga, era si el emotionat. Intr.o zi de scoala cand copiii au venit la impletit de panere copiii au aflat ca domnul Trandafir o sa se mute peste Siret si ca va predea la o alta scoala. Copiii au inceput sa planga si s.al roage sa nu plece, pana cand la un moment dat domnul Trandafir a stiut ca trebuie sa ramana asa ca nu mai a plecat. Domnu Trandafir era un domn bine legat, cu mustata neagra pe care si.o tundea cateodata si cu niste ochelari. Venea mereu elegant la scoala, era bun cu copiii si cateodata le citea copiilor afara si intr.o zi cand le citea afara copiilor Capra cu trei iezi de Ion Creanga, marele poet Mihail Sadoveanu, un elev de al sau a deslusit cheia citirii.. Copiii erau foarte apropiati si il iubeau pe Domnu Trandafir.
Naratorul îi scrie o scrisoare unui prieten drag și îi relatează vizita în satul său natal, aproape de Cetatea Neamțului și de râul Siret, unde este năpădit de amintiri.
De departe, cea mai impregnată amintire este legată de domnu Trandafir, învățătorul și cum acesta le-a citit într-o seară povestea lui Creangă, Harap-Alb.Ajuns în sat, naratorul află că domnu Trandafir nu mai trăiește, iar clădirea în care a învățat nu mai există.
Își amintește atunci o întâmplare în care doi oameni l-au vizitat pe domnu Trandafir și l-au rugat să-i prezinte școala și să țină o lecție cu copiii. La sfârșitul lecției cei doi bărbați erau impresionați.
La plecare, domnu Trandafir află că aceștia erau inspectorul și cu ministrul, dar nevenindu-i a crede că asemenea persoane importante ar bate drumul până la școala lui umilă, începe a râde. Află apoi de la primărie că cei doi vizitatori erau într-adevăr ministrul și inspectorul școlar.
Naratorul își mai amintește și cum se scălda în Siret, dar și de prima lui zi de școală și de perele pe care le primeau de la domnu Trandafir înaintea fiecărei vacanțe.
Domnu Trandafir era un om bun și blând, dar necăjit și i-a învățat pe băieți rugăciuni, i-a învățat să cânte și să spună poezii eroice. Și le-a povestit istoria cu multă însuflețire.
Iar într-un timp se zvonea că va fi mutat la o altă școală, de peste Siret. Atunci toți băieții s-au hotărât să-l urmeze. Dar, domnu Trandafir nu a mai plecat nicăieri și a rămas în sat până la sfârșitul vieții sale, unde este și înmormântat.