Question

referat la textul Zana Zorilor la primle 6 foi

Answer 1

A fost ce-a fost: daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odata un imparat, - un imparat mare si puternic; imparatia lui era atat de mare, incat nici nu se stia unde se incepe si unde se sfarseste.

Unii ziceau ca ar fi fara de margini. Iar altii spuneau ca tin minte de a fi auzit din batrani ca s-ar fi batut odinioara imparatul cu vecinii sai, din care unii erau si mai mari si mai puternici, iara altii mai mici si mai slabi decat dansul.

Despre imparatul acesta a fost mers vorba cat e lumea si tara, cum ca cu ochiul cel de-a dreapta tot rade, iara cu cel de-a stanga tot lacrameaza neincetat. In zadar se intreba tara, ca oare ce lucru sa fie acela, ca ochii imparatului nu se pot impaca unul cu altul. Daca mergeau voinicii la imparatul, ca sa-l intrebe, el zambea a rade si nu le zicea nimic. Asa ramase vrajba dintre ochii imparatului o taina mare despre care nu stia nimeni nimic, afara de imparatul.

Crescura feciorii imparatului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori in tara ca trei luceferi pe cer! Florea, cel mai batran era de un stanjen de inalt, cu niste umeri incat nu l-ai putea masura cu patru palmi crucis.

Cu totul alta era Costan: mic la statura, indesat la faptura, cu bratul de barbat, cu pumnul indesat. Al treilea si cel mai tanar fecior al imparatului e Petru: inalt, dar subtire, mai mult fata decat fecior. Petru nu face multa vorba: el rade si canta, canta si rade de dimineata pana in seara.

Numai cate odata-l vede omul mai intunecat, da cu mana pletele in dreapta si in stanga de pe frunte si atunci ti se pare ca vezi pe un batran din sfatul imparatului.
- Mai Floreo, tu esti acum mare; du-te si intreaba pe taica, pentru ce-i plange lui un ochi, iar altul rade pururea.

Asa zise Petru catre frate-sau Florea intr-o buna dimineata. Dar Florea nu s-a dus: el stia inca de mic ca imparatul se supara, daca-l intreba cineva de asta treaba.
Tot asa o pati Petru si cu frate-sau Costan.

- Nu cuteaza nici unul; lasa c-oi cuteza eu, zise la urma Petru. Vorba fu zisa; lucrul fu gata. Petru merse ca sa intrebe.
- Oarba-ti fie muma-ta! ce treaba ai tu de aceea?! ii zise imparatul manios, si-i dete o palma pe de-a dreapta si alta pe de-a stanga.

Petru se duse suparat si spuse fratilor sai cum a patit-o cu tatal sau.
De cand a intrebat Petru de treaba ochilor, se parea cum ca ochiul cel din stanga plange mai putin, iara cel de-a dreapta rade mai mult.
Petru isi intari inima si mai merse o data la imparatul. O palma e o palma si doua-s doua! Gandi si facu.

O pati din nou, cum a mai patit-o.
Ochiul cel din stanga lacrama acuma numai din cand in cand, iara cel din dreapta se parea a fi injunit cu zece ani.
- Daca e treaba asa, gandi acum Petru, apoi stiu eu ce-oi face. Atata ma duc, atata intreb, atata rabd la palmi, pana ce nu vor rade amandoi ochii.
A zis-o, a si facut-o! Petru nu zicea nimic de doua ori.
...